Dacă poezia şi proza au cunoscut o mare înflorire în această perioadă, dramaturgia s-a bucurat de o mare cantitate de piese de teatru, de multe companii de teatru, nu însă şi de o creaţie valoroasă, cu excepţia, poate, a operei Iui Camil Petrescu şi a lui Lucian Blaga.

Tudor Muşatescu (1903-l971) are o operă întinsă, dar puţin rezistentă timpului. A scris Focurile de pe comori, Panţarola, Profesorul de franceză, Amorurile unui copil pribeag etc, dar azi se mai joacă doar Titanic Vals (1922) şi ...Eseu (1923). Prima piesă din ultimele două, Titanic Vals, este o comedie în buna tradiţie a lui I. L. Caragiale. Intriga piesei şi caracterul personajelor se derulează într-o campanie electorală sub imb oldul arivismului social şi politic. Umorul popular întâlnit în piesele de teatru îl regăsim şi în maximele lui Muşatescu.

Victor Ion Popa (1895-l946) scrie Ciuta, Muşcata din fereastră, Take, Ianke şi Cadâr, precum şi alte piese, în care se identifică nonconformismul şi sentimentalismul bonom moldovenesc. Ciuta, melodramă, descoperă un suflet feminin în pragul adolescenţei romantice. Muşcata din fereastră ne introduce în lumea intelectualilor satelor cu tabieturile lor moldoveneşti. Take, Ianke şi Cadâr este capodopera dramaturgului, o comedie sentimentală unde eroii sunt oameni din târgurile de provincie moldovene, cu micile lor preocupări şi îndeletniciri.

G. M. Zamfirescu (1898-l939), pe lângă romanele Madona cu trandafiri, Maidanul cu dragoste, Sfânta mare neruşinare, este şi autorul pieselor de teatru Domnişoara Nastasia, Idolul şi Ion Anapoda. Prima este o dramă dintr-o lume complet necunoscută, până atunci, în literatura română - lumea de la periferia oraşelor, cu psihologia specifică, a mahalalelor pline cu beţivi şi bătăuşi, criminali, hoţi, din care Nastasia încearcă să se salveze cu demnitate.

Al. Kiriţescu (1888-l961) compune, printre altele, două trilogii dramatice: "trilogia burgheză", Marcel & Marcel sau Anişoara şi ispita, Florentina şi Gaiţele şi "trilogia Renaşterii" Borgia, Nunta din Perugia, Michelangelo. A rezistat timpului doar comedia Gaiţele. Piesa nu are pro-priu-zis o intrigă, însă prezenţa "gaiţelor" clevetitoare şi certăreţe, avare şi dispreţuitoare, pune în evidenţă specialitatea autorului de a provoca cearta comică din nimic.

G. Ciprian (1883-l968) scrie, printre altele, două piese de teatru care s-au impus: Omul cu mârţoaga şi Capul de răţoi. Om de teatru, actor, îşi ia subiectul piesei Omul cu mârţoaga din realitatea imediată: un sufleur din teatru era împătimit de cursele de cai, mijloc de a ieşi din lumea anonimă în care trăia. Parabola încărcată de simboluri se derulează în piesă - teatru de idei - cu conflicte şi personaje tranşante, violente. Capul de răţoi este o farsă burlescă.

Mihail Sebastian (1907-l945) este aşezat de critica literară ă dramaturgilor în imediata apropiere a lui Camil Petrescu pentru piesele de teatru Jocul de-a vacanţa, Steaua fără nume, Ultima oră şi Insula. Când e vorba de teatru, M. Sebastian cere crearea "mirajului", a "iluziei", prin artificiu. Iată aceste idei transpuse în Jocul de-a vacanţa. Eroii se joacă "de-a fericirea", "de-a uitarea" şi autorul prezintă comportamentul lor în asemenea situaţii.

Evaziunea din realitatea cotidiană oferă o atmosferă, fie ea artificială, şi dă alte dimensiuni vieţii. In Steaua fără nume "mirajul" apare între două lumi total deosebite: o femeie frumoasă din lumea bună, Mona, se întâlneşte întâmplător cu profesorul Miroiu, visător în preocupările lui savante de astronom anonim. Ca orice vis, el rămâne frumos. Teatrul lui Mihail Sebastian introduce lirismul şi poezia în dramaturgia modernă.

Lucian Blaga compune un teatru de mituri în cadrul expresionismului: Zamolxe se referă la un "mister păgân", Tulburarea apelor aduce în discuţie un conflict religios, Daria, Fapta, învierea se referă la viaţa citadină contemporană poetului, Meşterul Manole, inspirat din balada populară, dezbate tema creaţiei în spiritul filosofiei bla-giene - simbolul sacrificiului suprem pentru edificarea operei - Cruciada copiilor confruntă teme şi idei religioase, Avram Iancu şi Anton Pann ne introduc în istorie, în mister, în legendă.

Camil Petrescu (1894-l957) scrie poezie, proză (nuvele, romane) şi teatru: Jocul ielelor, poem închinat romanticului modern, Suflete tari, unde drama intelectualului, într-o anume societate, se accentuează până la înfrângere ca si în Mioara, Act veneţian, Danton sau în lucrări în proză, In Mitică Popescu se încearcă o reabilitare a personajului ca-ragialian. In fond, Camil Petrescu a militat în opera sa pentru teatrul modern angajat şi nu aşa cum era văzut, "un joc de artificii". In această perioadă au mai scris piese de teatru T. Arghezi, L. Rebreanu, G. Călinescu, fără să poată fi incluşi printre dramaturgi cu lucrările lor.

---

Tag-uri: dramaturgie, perioada interbelica, literatura

---

Categorie: Referate  - ( Referate - Archiva)

Data Adaugarii: 25 February '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---