Pană în vremea lui Appius Claudius, plebeii obţin, treptat, o lărgire considerabilă a drepturilor lor civile şi politice. De o veche confruntare, produsă în timpul lucrărilor decemvirilor, se legau adversarii lui Appius Claudius, încereînd să-l discrediteze. în 451 î.e.n., la cererea plebeilor de a se codifica dreptul cutumiar, a fost aleasă în acest scop o comisie legislativă senatorială, de zece membri (decemviri), pusă sub preşedinţia unui strămoş al lui Appius Claudius, al cărui nume îl purta urmaşul, diferenţierea stand în cognomeu: decemvirul se numea Appius Claudius Sabinus.

Acesta a încercat, în absenţa consulatului (suspendat pe timpul lucrărilor decemvirilor), să exercite tirani a, ceea ce duse la suspendarea temporară a decemviratului. întamplarea este complicată de legenda Virginiei, care, transformată în sclavă la cererea lui Appius Claudius Sabinus (era calea pe care acesta îşi închipuia că poate ajunge la graţiile frumoasei romane), este ucisă, pentru a fi ferită de dezonoare, de tatăl ei, centurionul plebeu Lucius Virginius, revenit din armată. Tragedia ar fi provocat cea de-a doua secesiune a plebeilor, în 449 î.e.n.

Astfel, dacă după „constituţia" lui Servius plebeii căpătaseră drepturi cetăţeneşti, dar nu şi accesul la magistraturi şi, chiar, nici unele drepturi civile, după alungarea lui Tarquinius Superbus, ultimul rege roman, plebeii obţin, în lupta lor continuă cu patricienii, o primă mare victorie în 494-493 î.e.n.: în urma secesiunii plebeilor pe Muntele Sacru, patriciatul admite înfiinţarea tribunatului plebei. Doi reprezentanţi cu statut de inviolabilitate ai plebeilor, numiţi „tribuni plebis", aleşi de adunările pe triburi ale plebeilor, capătă (numai între zidurile Romei, în timpul existenţei consulatului, nu şi a dictaturii şi numai în condiţii de pace) dreptul de veto asupra hotărarilor consulilor.

Numărul acestor tribuni a crescut pană la zece (în 449 î.e.n.); de asemenea, adunările pe triburi ale plebeilor emană hotărari numite „plebiscita", care, prin legile lui Valerius şi Horatius din 449 î.e.n. devin, după ratificarea în senat, obligatorii pentru întregul popor roman şi, din 287 î.e.n., în urma celei de-a treia secesiuni a plebeilor (pe muntele Ianiculum), chiar fără a mai fi nevoie de ratificarea senatorială. însăşi prima înregistrare a dreptului consuetudinar roman, efectuată de decemviri între 451-450 î.e.n. şi cunoscută sub numele de Legea celor XII table sau Cele XII table de bronz (legile erau gravate pe douăsprezece plăci de bronz, distruse în 387 î.e.n. într-un incendiu provocat de gali), se datorează cererii exprese a plebeilor şi a fost adoptată în urma celei de a doua secesiuni a acestora; plebeii obţin astfel consemnarea scrisă a egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii.

Imediat după aceasta, ca efect al pronunţării egalităţii tuturor cetăţenilor, prin legea lui Camuleius, din 445 î.e.n., se anulează interdicţia căsătoriilor între patricieni şi plebei, în 421 î.e.n., o nouă victorie a plebeilor: admiterea lor la chestură, magistratură înfiinţată în 447 i.e.n., prin numirea a doi chestori pentru administrarea tezaurului republicii; ulterior numărul chestorilor a sporit, ajungand la douăzeci (81 î.e.n.).

Incepand cam din acea perioadă, a doua jumătate a veacului al cincilea, parte din magistraturile înfiinţate prevede şi accesul plebeilor la acestea, cum s-a întamplat în 444 î.e.n., cand hotărarea senatului, de înfiinţare a colegiului tribunilor militari cu puteri consulare (3-8 tribuni), care putea înlocui consulatul, prevedea accesul plebeilor la tribu-natul militar. Hotărarea era dictată de situaţia militară precară a republicii, pusă să facă faţă unor conflicte militare din ce în ce mai numeroase. Concesia făcută plebeilor avea, însă, un revers subtil: împiedica accesul deplin al plebeilor la consulat.

Cu instituirea cenzurii s-a întamplat, însă, ca de obicei; a fost necesară lupta plebeilor pentru a li se permite accesul la cenzură. Astfel, cei doi cenzori, numiţi prima dată în 443 î.e.n. (erau numiţi cincinal pe o durată de optsprezece luni), avand sarcina de a realiza recensămantul (înscrierea cetăţenilor într-o anumită centurie, după avere şi într-un anumit trib teritorial), erau foşti consuli; de-abia în 312 î.e.n. cenzura, căpătand dreptul alcătuirii „albumului" (lista senatorilor), al numirii de noi senatori, al îndepărtării din senat a acelor membri ce încălcaseră bunele moravuri, este deschisă şi plebeilor. în fine, în 367 î.e.n., plebeii cuceresc şi cel mai bine apărat bastion al patricienilor: consulatul, iar apoi, în 356 î.e.n., dictatura. Unul dintre consuli poate fi plebeu, iar, din 342 î.e.n., în mod obligatoriu unul dintre ei este ales dintre plebei.

Poate şi datorită acestui fapt, patricienii creează funcţia de pretor, coleg mai mic (collega minor) şi locţiitor al consulilor. Spre deosebire de aceştia, care deţin puterea civilă supremă (imperium majus), pretorul deţinea „imperium minus", avand ca obligaţie paza ordinei în cetate, deci şi aplicarea jurisdicţiei civile şi penale. Dar plebeii obţin destul de repede (337 î.e.n.) accesul şi la această funcţie.

Appius Claudius Caecus, poate şi pentru a şterge din sufletul contemporanilor impresia neplăcută despre ginta sa, pe care povestirea repetată răuvoitor a legendei Virginiei ar fi putut-o amplifica, obţinu înscrierea în triburile romane, cu drepturi cetăţeneşti depline, a persoanelor fără pămant, aşa-zişii „bumiles", şi chiar a unor fii de liberţi în listele senatoriale. Appius Claudius Caecus are şi dreptul de a fi socotit înaintaş în cultura romană, ca primul autor latin păstrat (numai fragmentar), predominand preocupările de drept şi de morală, precum şi de gramatică.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---