Prin 289 î.e.n., unul dintre cei mai mari generali romani îşi lucra singur ogorul, un lot de pămant foarte mic, cum numai cetăţenii saraci mai aveau. Nu era, însă, vorba de o pedeapsă pe care ar fi ispăşit-o vestitul general; el însuşi fixase mărimea lotului său, cu un an înainte, cand, prin bătălii victorioase contra namniţilor, obţinuse o pace favorabilă în acest al treilea războii cu samniţii.

Şi, pe linia celei mai frumoase tradiţii romane, care amintea de modestia înaintaşilor, Dentatus efectua singur toate muncile necesare pe lotul său de pămant. Legendă sau nu, istorioara avu auditoriu larg în epocă şi mult după aceea, Dentatus fiind dat de exemplu tinerilor şi în că rţile de moravuri de mai tarziu, ca model de simplitate şi cumpătare. Cert este că, în ciuda prezenţei în epocă a unei personalităţi strălucitoare: Appius Claudius, Dentatus reuşi să se afirme atat ca om politic, cat mai ales ca un iscusit comandant militar, poate cel mai iscusit din vremea sa. El a adus victoria finală contra samniţilor.

Şi a fost destul de greu, deoarece acest al treilea război cu samniţii (pentru primele două), desfăşurat între 298-290 î.e.n., a însemnat, pentru Roma, o încercare dificilă, avand de făcut faţă, de fapt, unei largi coaliţii între samniţi, gali (care deschiseseră ostilităţile cu romanii în 299 î.e.n.), etrusci, sabini, herniei. Lupta pentru Italia Centrală intra, astfel, In ultima ei fază, antrenand populaţiile din Etruria, Samnium, Latium, Picenum (la est de Etruria şi nord de Samnium, pe litoralul adriatic), Umbria (între Latium, Etruria şi Picenum), Apulia (la sud-est de Samnium, pe litoralul adriatic), Campania, Lucania (la sud de Apulia, pe litoralul tirenian şi cel ionian).

Dealtfel, războiul îşi avu obarşia în Lucania, unde samniţii, profitand de dificultăţile romanilor în nord, datorate atacului galilor şi etruscilor, încercară să-şi impună dominaţia asupra lucanilor, aliaţi ai Romei. Roma se văzu, astfel, silită să angajeze lupta pe mai multe fronturi. Frontul nordic antiroman era, de departe, cel mai primejdios şi ar fi devenit chiar fatal dacă etrusci ar fi ajuns să-şi unească armatele cu cele ale samniţilor şi galilor. Dar pătrunderea în Etruria a legiunilor romane o separă de samniţi şi gali.

La Sentinum, în 295 î.e.n., ostile romane susţinură, sub comanda lui Quintius Fabius Rullianus, cea mai mare bătălie de pană atunci din Italia; victoria romană, cu toate că dificilă, avu un efect descurajator profund asupra duşmanilor samniţi şi gali, care nu mai reuşiră să se redreseze. Astfel, samniţii fură din nou Infrlnţi în 293 î.e.n. la Aquilonia, Lucius Papirius Cursor, apoi de Rullianus şi de Dentatu confederaţia samnită încheind, în 290 î.e.n., pace cu Rom

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---