ÃŽn primăvara anului 334 î.e.n., fără a-ÅŸi mai pierde vremea cu pregătiri amănunÅ£ite (de fapt, momentul era extrem de prielnic, slăbiciunile Imperiului persan fiind în pragul unei noi acutizări), luand cu el 30 000 de pedestraÅŸi - din care 9000 în falangă, deci o falangă dublă - ÅŸi 5000 de călăreÅ£i (hetairi ÅŸi sarisofori), Alexandru, lăsand Peninsula sub comanda lui Antipatros, traversă Helespontul ÅŸi păşi în Asia. De la bun început, macedoneanul îşi aplică, fără clintire, planul de campanie, ce prevedea ocuparea litoralului egeean ÅŸi mediteranean, în vederea anihilării bazelor mult prea puternicei flote imperiale, ce ar fi putut să-i taie legăturile cu Grecia. Urmandu-Å Ÿi traseul, avu o primă ciocnire cu trupele imperiale, puse sub comanda satrapilor, la raul Granicos, pe malul Propontidei. Era luna mai, 334 î.e.n. Bătălia, în care Alexandru utiliza mobilitatea hetairilor ÅŸi puterea de ÅŸoc a sarisoforilor, fu prima dintr-un ÅŸir continuu de victorii. Mai toate oraÅŸele ioniene , cu excepÅ£ia Miletului ÅŸi Halicarnasului luate cu sabia, îşi deschiseră porÅ£ile în faÅ£a „eliberatorilor".

Venirea iernii opri marşul armatei care cantona la Gordion. (Aici avu loc episodul tăierii nodului gordian, a cărui dezlegare ar fi adus, celui ce o reuşea, stăpanirea Asiei. Legendă sau realitate, povestea luminează una din trăsăturile macedoneanului: lipsa de scrupule faţă de tradiţiile ce-i stăteau împotrivă.) Un acces, probabil de friguri, îl întarzie pe Alexandru în vara anului următor, aşa că prima confruntare directă între cei doi comandanţi şi, totodată, suverani, Alexandru al III-lea şi Darius al IlI-lea, avu loc toamna tarziu, în noiembrie 333 î.e.n., lîngă Issos, pe raul Pinaros, ce se varsă în Mediterana Orientală. Mai plin de neprevăzut decat însăşi bătălia a fost preambulul ei: înaintand cu oştirea de-a lungul litoralului, Alexandru trecuse, prin „porţile siriene", pasul Belan în Siria, cind, venind din nord-est (prin pasul Amanic), în urma sa, Darius al III-lea desprinse oastea macedoneană de spatele său.

O riscantă întoarcere a trupei fu efectuată atunci de Alexandru, care reuşi să sosească la Issos în marş forţat. îngusta vale a lui Pinaros, unde Darius îşi alesese poziţia, nu-i avantaja însă pe perşi, superioritatea numerică a acestora neputand fi exploatată. Chiar dacă pe flancul drept, unde luptau mercenarii greci şi excelenta cavalerie asiatica, perşii realizară progrese contra atacului macedonean, centrul (comandat de Darius) şi flancul stang persan nu ţinură la izbirea cavaleriei macedonene, comandată de Alexandru si susţinută de hopliţi. Darius al III-lea, care nu excela prin nimic, nici prin calităţi de militar, îşi pierdu cumpătul si fugi, părăsind totul, şi trupe, şi tabără, şi convoi, inclusiv propha-i familie, în mainile macedoneanului.

Acesta, neclintit in realizarea planului său, nu riscă o urmărire peste Eufrat a suveranului persan, continuandu-şi înaintarea de-a lungul litoralului mediteranean. Oraşele feniciene Arados, Byblos, Sidon i se supuseră fără luptă, flota acestora trecand de partea celei macedonene; astfel, flota lui Alexandru, care pană atunci nici nu se putea compara cu cea persană, deveni mult mai puternică, schimband raportul naval de forţe în favoarea sa. Ţinut în loc de rezistenţa unui alt oraş fenician, vechiul Tyr , Alexandru se decise să dea un exemplu: după un îndelung asediu (şase luni), Tyrul fu luat (iulie, 332 î.e.n.) şi jefuit sălbatic, bărbaţii fură ucişi (peste opt mii de morţi, adunandu-i şi pe cei căzuţi în luptă), iar femeile şi copiii, peste 30 000 de persoane, fură vanduţi ca sclavi.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 28 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---