Burebista, al cărui nume se traduce prin „cel strălucit" (dintre bărbaţi) - sau „primul dintre bărbaţi", sau după alte criterii, „cel bine cunoscut" şi în acest sens de „cel nobil", nume în care (credem că) ar trebui să distingem radicalul „Bur", ceea ce ar aduce lumină în controversa asupra originii sale, şi-a transformat numele în renume.

Îl vedem pe marele bărbat get atacand la sudul Dunăre în alianţă cu alte neamuri de acolo, pană la lanţul munţii Balcani, unde-şi va fixa graniţa de sud, fie „pe celţii (scordisci) amestecaţi cu tracii şi cu ilirii", pe care „i-a pustiit", cum asigură Strabon, fie legiunile romane aflate în mari de luptă asupra tracilor sud-dunăreni sau a cetăţilor grer ceşti din Pontul sting, cum s-a întamplat în 74 î.e.n. cu legiunile lui C. Scribonius Gurio, în 72 î.e.n. cu cele ale luj M. Terentius Varo Lucullus, în 61 î.e.n. cu cele ale lui C. Antonius Hybrida.

Sau îl vedem izbind in vest, pană în cvadrit laterul Boemiei şi pe Dunărea Mijlocie şi Morava, unde şi-a stabilit graniţa apuseană, pe celţii conduşi de Critasiros. Această luptă şi-a avut finalul probabil pe locul de astăzi al Bratislavei, unde, după mărturia lui Strabon, Burebista „pe boii de sub conducerea lui Critasiros şi pe taurisci i-a nimicit cu desăvarşire", chiar Critasiros pierind în luptă. Durează acolo o cetate a geto-dacilor, să stea strajă la hotar. Se întoarce apoi spre est, asigurandu-şi, mai întai, spatele spre nord, punand hotar la Carpaţii Păduroşi.

După 55 î.e.n., probabil între anii 50-48 î.e.n., acoperă un lung itinerar de luptă, cucerind, după veritabile campanii fulger, toate cetăţile greceşti din Pontul stang. de la puternica Olbia, ale cărei ziduri rezistaseră peste patru veacuri în lumea „barbară", pană în sud, la Apollonia (azi Sozopol), fixîndu-şi hotarul estic pe Pontul de vest şi pe Bug. La acea vreme, Burebista putea mobiliza, după cum ne comunică acelaşi Strabon, o oaste imensă în epocă: „...numărul geţilor şi dacilor a crescut atat de mult, încat ei puteau să trimită la război pană la 200 000 de oameni..."

Armamentul complex: sabie scurtă şi încovoiată, lănci, suliţe, măciuci, praştii pe care le manuiau cu deosebită dexteritate, precum şi prezentarea, la inamic, fie a unui front compact, ca stancile din munţii lor, fie a unuia disipat în relieful şi pădurile locului, măcinand fără cruţare coloanele duşmane, le-au adus geto-daoilor celebritate pe campurile de bătaie.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---