Faptul s-ar fi petrecut în jurul anului 612 după Christos, când Mahomed ahia începuse a propovădui religia islamică. Arabii erau atunci idolatri şi-i cereau minuni. „Profetul" a poruncit muntelui în faţa căruia predica, să vină până la el. Muntele, deşi se zice: credinţa mişcă şi munţii, n-a catadicsit bineînţeles să se urnească.

Atunci, Mahomed s-a închinat şi, cu ochii la cer, a exclamat senin: „Mare e înţelepciunea ta, Doamne! Dacă ai fi dat ascultare cuvintelor mele şi ai fi făcut muntele să se mişte, ne-ar fi prăpădit pe toţi. Trebuie deci eu să mă duc la munte şi să mulţumesc Celui de Sus că a fost atât de milostiv cu un neam de păgâni".

Şi îndreptându-se spre munte, a rostit cuvintele care azi, în zeflemea, se spun acelora ce n-au altă cale decât să se plece în faţa unei situaţii, chiar dacă astfel trebuie să înfrunte ironii şi râsete.

Poetul Mihai Codreanu, în sonetul Minunea profetului, povestind această întâmplare cu Mahomed ironizat de mulţime, încheie: Iar el, plecând încet ca s-o înfrunte, Scandează rar silabele divine: „Când muntele la Mahomed nu vine, Se duce singur Mahomed la munte."

Uneori expresia e folosită în formă inversată: Dacă nu vine Mahomed la munte, se duce muntele la Mahomed. E o variantă alterată, greşită. De altfel însăşi legenda din care s-a născut expresia face dovada acestei erori.

---

Tag-uri: expresie, credinta, predica

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---