Cuvintele acestea sunt uneori citate în greceşte şi mai adesea în versiunea lor latină (Vanitos vanitatum et omnia vanitos). Ele vin însă din ebraică (Haveil havulim hacoil haveil) şi cu ele începe cartea din Biblie cunoscută sub numele de Eclesiastul.

Cartea a fost atribuită regelui Solomon, dar, după cum s-a dovedit, ea nu-i aparţine, deoarece conţine o seamă de aluzii la faptele petrecute cu multe secole după domnia acestui rege. Autorul a rămas anonim. Originea expresiei ar fi în psalmii lui David: „Omul e asemenea deşertăciunii, zilele lui sunt ca o umbră care trece" {Psalmul 144, versetul 4).

Desigur, la apariţia lor, cuvintele Eclesiastului aveau o explicaţie şi un scop. Cu timpul însă, ace ste cuvinte au găsit alte sfere de aplicare. în sensul strict şi învechit, s-au păstrat ca reflecţiile unui sceptic pe pragul sinuciderii, care nu descoperă nimic interesant în viaţă. în sens mai larg şi mai modern, ele servesc spre a caracteriza lucrări, acţiuni sau iniţiative care până la urmă se dovedesc zadarnice.

Biblicile cuvinte au ajuns să fie spuse şi în glumă. Astfel Dimitrie Anghel şi St. O. Iosif le parodiază comic în poezia O lacrimă la un dosar.

„Vecinul meu adus de naufragiu / Un biet şoşon cu pneurile sparte, / Ofta ades: Sublim e-al tău adagiu, / Psalmistule! Da, toate sunt deşarte..."

---

Tag-uri: carte, explicatie, autor

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---