Se spune că înainte de moarte, în loc să ţipe, lebăda... cântă. Platon confirmă această credinţă a vechilor greci. în pragul sfârşitului, lebedele cântau fericite, pentru că se duceau la Apollon! Acelaşi amănunt e consemnat şi în una din fabulele lui Esop (secolul VI î.Chr.), iar în Agamemnon (o tragedie a lui Eschil), Clitemnestra, pomenind de cuvintele nobile rostite de Casandra înainte de moarte, o compară cu lebăda.

Credinţa aceasta a ajuns până la noi şi găsim, de pildă, în Alecsandri versul: „La moarte mă voi duce ca lebăda, cântând..."

Din aceeaşi credinţă a izvorât frumoasa imagine poetică de a asemui ultima operă remarcabilă a unui poet, muzician, pictor etc., compusă în preajma morţii, cu „cântecul lebedei". Expresia poate fi extinsă şi la alte domenii. De exemplu, istoricul Tarle numeşte discursul ţinut de Talleyrand la Academie, cu două luni înainte de a muri: „Cântecul său de lebădă."

In romanul Elena, Bolintineanu descrie cum eroina sa începu să cânte înainte de a-şi da tragicul sfârşit: „Elena cântă cântecul lebedei de care vorbesc poeţii..."

---

Tag-uri: lebada, cantec, moarte, credinta

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---