Povestea lui Harap Alb este considerata un Bilgsroman, deoarece este un veritabil roman de initiere si formare.

La inceput feciorul de crai nu are incredere in fortele proprii, deoarece atunci cand tatal, punandu-l si pe fiul cel mic in acceasi situatie, chiar daca el nu si-a incercat norocul, a spus: "Din cati feciori are tata, nici unul sa nu fie bun de nimica?!". Fiul de crai nu a avut curajul sa-i spuna tatalui ca vrea sa incerce si el, de frica ca si el il va dezamagi, si incepe a plange in sufletul sau. El este pana la urma convins de Sfanta Duminica sa incerce si el, ca el va reusi unde fratii lui au dat gres.

In aceasta situatie a lui Harap Alb suntem si noi adesea pusi, deoarece si noi am fost descurajati la randul nostru de anumite lucruri, dar familia sau priete nii sunt alaturi de noi incercand sa ne incurajeze, spunandu-ne sa avem incredere in noi si sa incercam, ca vom reusi sa trecem de obstacole.

Fiul de crai i-a aminte de sfaturile Sf. Duminici, si ii spune tatalui ca va incerca si el, dar ca ii trebuie armura, armele si calul din tinerete. La alegerea calului, Harap Alb a refuzat de doua ori singurul cal care a mancat din cenusa deoarece a judecat dupa aparente, dar cand acesta s-a transformat intr-un cal superb, cu puteri magice, fiul de crai doreste sa devina prieten cu el.

In aceasta parte a basmului ni se spune sa nu judecam dupa aparente intotdeauna, deoarece aparentele pot fi uneori inselatoare, si ca orice fapta rea pe care o infaptuim se va abate si asupra noastra.

In calatoria sa fiul de crai nu i-a aminte de sfatul tatalui sau:"...sa te feresti de omul ros, mai ales de cel span..." si il i-a pe span drept tovaras de drumetie, deoarece aceasta parea cea mai buna alegere la momentul respectiv, dar insa el ajunge sclav iar spanul ajunge fiu de crai in locul lui.

Acest moment al basmului ne arata ca trebuie sa luam aminte la sfaturile inteleptilor, deoarece acestia au trecut prin viata si stiu cum sa nu repete acceasi greseala de doua ori. Harap Alb risca insa sa moara de sete si de foame in padurea cea deasa, asa ca a ales raul cel mai mic, dar acesta sa dovedit mult mai rau. Observam aici ca armasarul lui Harap Alb nu intervine, deoarece vrea sa-l lase pe acesta sa se descurce singurin viata.

El isi respecta juramantul pe care l-a facut si anume sa nu spuna nimanui ce s-a intamplat in aceea padure. Acesta indeplineste sarcinile pe care spanul ii spune sa le faca deoarece nu avea curajul sa-l infrunte si dorind totodata sa se tina de juramantul facut.

Daca nu avem curaj sa ne infruntam temerile, atunci vom avea de suferit toata viatasi ne mai invata sa ne respectam juramantul oricat de greu sau de imposibil ar fi de tinut.

In drum spre Imparatul Ros, Harap Alb ocoleste niste furnici pentru a nu le strivii si construieste un stup unor albine fara casa. In urma acestor fapte el este rasplatit, aratandu-ne ca daca facem fapte bune vom fi multumiti sufleteste si poate si rasplatiti.

Tot in drum spre palat, eroul isi face noi priteni care il insoteste la drum. El se foloseste de tot ajutorul prietenilor pentru a indeplinii sarcinile Imparatului Ros, aratand ca adevaratii prieteni nu ne lasa la greu si ca putem sa ne bizuim pe ei dar nu in sensul de a profita.

Spre final el nu apuca sa-si foloseasca curajul dobandit deoarece este ucis fara sa poata sa actioneze. El este reinviat de fata Imparatului Ros, iar Spanul este ucis de catre cal. Dupa aceasta experienta eroul devine mai increzator in sine si in prieteni.

Ultima parte a basmului vrea sa ne demonstreje ca dupa ce am trecut printr-o experienta de viata noi ne maturizam, devenind mai increzatori in sine.

In concluzie, deoarece acest basm are toate elementele de mai sus este considerat un Bildungsroman.

---

Tag-uri: ion creanga, literatura, basm, poveste, rezumat

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 18 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---