Cineva m - a intrebat de curand cum consider eu adolescenta. De la gesture, la cuvinte, la sentimente ascunse sau opinii exprimate direct, toate reprezentau un interes. Am decis totusi sa ii raspund prin cateva randuri in mod indirect.

Sper sa va regasiti adolescenta, mai mult sau mai putin. Puteti oricand contraargumenta sau shimba randurile cu opiniile voastre. Enjoy reading:

‘Amintirile il faceau sa regrete timpul nesuferit în care traia, plin de libertati necuvenite şi placeri înfatuate. Din adancul sau, un secret ciudat iesea la iveala prin privirea trista aruncata în vazduhul senîn.

În copilarie, obisnuia sa priveasca apusul şi sa regrete culoarea cerului. Ii spusese cineva ca e sange rezultat din lupta dintre bine şi rau, dintre Dumnezeu şi Diavol şi se temea.

Ştia ca Dumnezeu e cel mai puternic, iar vestea ii adusese dezechilibru în lumea lui mica şi nehotarata. Se temea pentru victoria Divina şi se ruga mereu sa fie sangele celor din iad.

Într - o seara, se hotarase sa se roage sa moara, crezand ca Domnul poate va avea nevoie de el în lupta Sa, iar de atunci trecusera 11 ani. Se ruga înca, deşi acum dorinţa era data de alte motive.

În fiecare seara îşi ruga simturile sa il paraseasca şi inima sa înceteze sa bata, fara ca cineva sa afle asta vreodata. Avea destule secrete pe care nu le spusese parîntilor, sau prietenilor. Cine ar fi crezut ca la 6 ani se ruga sa fie înger doar din altruism şi teama pentru ceilalti, ori ca tot atunci si - ar fi dat sufletul pentru fiecare din cei din jurul lui ? Era destul de complexa fiecare gândire pe care si - o suprimase înca de pe atunci.

Coborandu - si privirea afla un vechi loc în care tot prin copilarie se ducea, doar pentru a - l citi Eminescu, sau pentru a scrie scurtele şi puerilele sale poezii. îşi suprimase intre timp mare parte din aceasta latura sensibila şi ajunsese mai mult o problema neînteleasa.

Scoala ii parea un mediu destul de absurd din care sa se poata învata ceva, iar teoriile sale o amînteau doar ca pe o cladire destinata educatiei primare, nicidecum creari unui caracter sau a unei opinii obiective despre viata. Ajunsese într - un timp sa creada ca are multe de învatat şi ca nu le va afla din încompetenta celor din jur.

Astfel, a început fara sa îşi dea seama sa nu dea mare importanta acestei înstitutii. Il deranja inexistenta plurivalentei în cazul majoritatii asa ca nu dadea mare credit profesorilor. ‘

By FW Editor

---

Tag-uri: aminitiri, bucurie, tristete

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---