Modelul apartine tehnicii cinematografice si presupune montajul alternant al planurilor narative. Naratorul urmareste revolta pe mai multe scene: Lespezi, Gliganu, Amara. Intamplarile de la conacul Nadinei - siluirea mo-sieritei de catre Petre Petre, uciderea acesteia de catre Toader Strambu si jaful - sunt contrapunctate de scena rafuielii cu feciorul arendasului Platamonu. Astfel construita, densitatea temporala a faptelor creeaza impresia unei energii dezlantuite ce vine din mai multe surse. Amploarea evenimentelor imprima deschiderea si monumentalitatea epopeica despre care vorbeste G. Calinescu: „Epopeea debuteaza incet, ca un cer innourat, devine bubuitoare spre mijloc si se calmeaza la sfarsit" (Istoria literaturii romane...). Punctul culminant al exploziei de furie si ura, reprim ate prea multa vreme, este magistral construit in episodul confruntarii dintre tarani si boierul Miron Iuga, care ramane inflexibil in modul de a vedea problema pamantului. A revin toate aspectele narative aparute pe parcursul romanului: acumularea nemultumirilor, intrebarile cand ferme, cand ezitante ale vocilor din multime, calmul aparent, si, dupa impuscarea taranului, explozia necontrolata a furiei a carei victima va fi boierul. Acest episod are valoarea unui nucleu epic central ce concentreaza rascoala cu toate momentele ei. Dupa reprimarea armata a revoltei, naratiunea isi reia ritmul lent si lumea pare a se reaseza in matca ei.

Adevarata materie investigata de Rebreanu in acest roman este sufletul colectiv si psihologia multimii. Eroii par a trai izolat, dar legaturi subterane si o patima ascunsa ii unesc, pana la a se lasa prinsi intr-un joc condus de forte mai presus de propria lor vointa sau constiinta.

Pana sa ajunga la acest nucleu epic decisiv care este revolta, naratorul noteaza detalii particulare, schiteaza portrete, individualizeaza voci gatuite de suferinta si ura sau noteaza fapte si ganduri pregatitoare, ca si cum ar merge pe firul mai multor izvoare. Unirea acestor fire disparate, dar comunicand subteran, se produce in momentul confruntarii cu boierul Miron Iuga. Acum se va declansa explozia colectiva sub forma unui fluviu ce nu mai poate fi stavilit. G. Calinescu a delimitat cateva momente decisive in cristalizarea revoltei, momente ce reflecta mecanismele psihologiei colective: pregatirea lenta a atmosferei de nemultumire, raspandirea ideilor, revolta pasiva prin respingerea fagaduielilor date de autoritati, disolutia treptata a oricarei autoritati, crearea miturilor, dezlantuirea bestialitatii cu declansarea instinctului de turma, miscarilor si actiunilor, frica teribila de moarte si restabilirea sentimentului de dependenta. Arta scriitorului consta in a conduce si controla mereu aceasta con-centrare de energii, in a reliefa intregul in fiecare dintre secventele revoltei si in a face prezent mereu suflul amenintator si rece al rascoalei.

Amploarea acestei dezlantuiri zdrobeste prin dimensiunile sale orice individualitate si ii arunca pe toti in aceeasi valtoare.

Romanul afirma din plin prezenta unui ritm interior rezultat chiar din ritmul existentei, iar imaginile vizuale si auditive, deosebit de plastice, produc o senzatie puternica de realitate. Precizia cu care autorul inregistreaza ceea ce spun personajele, multimea frazelor memorabile sau tipicitatea replicilor in care se incifreaza o experienta de viata densa, toate dovedesc calitatile unei arte exceptionale.

---

Tag-uri: roman, comentariu, literatura

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 08 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---