In primăvara lui 480 î.e.n., un al doilea consiliu al confederaţiei a dezbătut planul de luptă şi, conform propunerii lui Temistocle, s-a hotărat ca operaţiunile decisivi să fie mutate pe mare, la capul Artemision, în nordul insulei Eubeea. Pentru a asigura spre uscat spatele flotei, oştirea ligii trebuia să împiedice pătrunderea oştilor persane din Macedonia în Thessalia, drept care ocupară trecătoarei muntoasă Tempe. Era o opţiune ce prezenta două riscuri mai întai, cateva trecători traversau munţii spre Thessalia apoi, thessalienii erau suspecţi de o înţelegere cu „Marel Rege". Ambele posibilităţi ar fi avut, chiar luate şi cate una aceeaşi finalitate: învăluirea oştilor ligii. In tuind pericolul acestea se repliară în sud, lăsand Thessalia perşilor şi ocupanc o poziţie favorabilă la Thermopile, singurul defileu ce permi tea penetrarea din Thessalia în Greoia Centrală. Conforn înţelegerii stabilite în consiliul ligii panhelenice, cand trupele lui Xerxes se apropiară de Thermopile, flota greacă ieşi în larg, la Artemision, pentru a deschide ostilităţile. Acelaşi lucru îl aşteptă şi Xerxes, la Thermopile, întarziind abordarea grecilor lui Leunida, pană ce flota sa, jenată de o furtună, a primit lupta. Pe mare, bătălia a fost nedecisă. Pe uscat, inteligenta dispunere a oamenilor şi coordonarea mişcărilor detaşamentelor ce angajau lupta a făcut ca Leunida să reziste atac după atac. Dar, prin trădarea unui grec, perşii descoperiră o potecă prin munţi, pe care au trimis un important! detaşament de luptători, pentru a-i ataca pe greci din spate.

Inţelegand că rezistenţa este fără rost, Leunida ordonă retragerea celorlalţi membrii ai ligii. Pentru spartani, însă, după severele legi lacedemoniene, nu exista retragere. Li s-a mai adăugat un detaşament de thespieni (din Thespia), cu care Leunida acoperi retragerea ostaşilor ligii. Apoi, mica trupă a lui Leunida, în frunte cu acesta, atacă cu disperare, pătrunzand în lagărul perşilor, destrămandu-l. Lupta, de o intensitate rar întâlnită, provocă perşilor pierderi imense intre ostaşi şi comandanţi (inclusiv doi fraţi ai lui Xerxes), iar grecii pieiră pană la ultimul, apărand trupul eroicului lor comandant. Fapta lui Leunida şi a ostaşilor săi a impresionat întreaga lume antică, nu numai greacă. Spartanii înşişi, oare prin lege trebuiau să-şi reprime sentimentele ce nu contribuiau la eficacitatea în luptă, i-au zidit lui Leunida, în cetate, un mormant de piatră, reprezentand un leu. Versurile lui Simonide, săpate pe mormant, par a fi un ultim mesaj al luptătorilor lui Leunida, şi al lui însuşi: „Mergi, călătorule, şi spune Spartei că noi am căzut aici împlinind legea".

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 05 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---