„Feriţi-ne, zei cefeşti, ca, prinţi un dezastfj care i-ar pune în mişcare pe daci şi pe geţi, Roma să cadâfl iar eu să mai răman teafăr..." Cine erau aceşti geto-daci care-i provocaseră atata spaimă lui Cato, un personaj din epopeea Pharsalia a poetului antic latin Lucanus, încat chiart temuta „Cetate eternă" se cutremura la gandul că oştirii» daco-gete s-ar porni asupra ei? Şi cand? în glorioasa epoca a lui Iulius Caesar, cand Republica romană atinsese apogeul puterii sale, căreia nu-i rezistaseră nici galii, ce se numărau cu milioanele, şi care transformase Grecia cea puternică» ce destrămase chiar uriaşul Imperiu persan, într-o supusă provincie.

Erau, după cum ne asigură „părintele istoriei" grecul Herodot, în al cincilea veac înaintea ere i noastre, „cei mai drepţi şi mai viteji dintre traci", neam uriaş, tot atat de numeros ca şi inzii, purtand, după criterii geografice respectate, însă, parţial de autorii antici, cand numele de geţi - cei din sudul şi estul coroanei carpatice -, cand pe cel de daci - cei din interiorul acestei coroane şi din zona vestică a ei.

Manifestările istorice majore ale geto-dacilor sunt mult mai vechi decat frămantatul secol ultim al vechii ere şi au surprins Antichitatea. în vremea în care Roma ducea o viaţă obscură, menţinută cu precaritate în faţa izbirilor date de un mic trib al galilor senoni, pornit după jaf în inima Peninsulei Apennine , geto-dacii se opuneau tăvălugului persan, lui însuşi Darius I cel Mare, căruia nu-i rezistase nici chiar formidabila putere a Egiptului faraonilor; Aliemenidul, ce trecuse Dunărea în 514 î.e.n. după „pămant şi apă", s-a retras fără caştig, urmărit de oştirile ce se mişcară în „polul getic", în jurul osiei lumii, cum era considerată Dacia în conştiinţa Antichităţii latine.

O atat de mare putere presupune o stăruitoare închegare socială şi militară a geto-dacilor, posibilă numai dacă admitem o incubaţie prealabilă de unu-două veacuri, închegare probată strălucit, dealtfel, în zorii veacului al III-lea î.e.n., cand un mare comandant de oşti, Lysimachos, monarhul celui mai puternic (militar vorbind) stat elenistic, Macedonia, îşi vede trupele zdrobite şi pe el însuşi făcut prizonier (în al doilea război) de către regele get Dromichaites. Forţele daco-geţilor, împreună cu elementele de organizare militară, socială şi statală, cresc deci în intensitate de-a lungul a peste şase secole pană la manifestările supreme din veacul I î.e.n., cand ajung să înspăimante Roma, devenită între timp o puternică Imparăţie cu vocatie universală.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 29 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---