Prima sa mare victorie, care, dealtfel, declanşează al doilea război punic (218-201 î.e.n.), este cucerirea, după opt luni de asediu, a oraşului Saguntum, puternic fortificat, aliat al Romei.

Hannibal nu-şi făcea iluzii cu privire la reactia Romei, nu numai pentru că Saguntum era protejat de aceasta, ci şi pentru că era vorba de o călcare a Tratatului Birului. Şi, de fapt, el nici nu aşteptă riposta romanilor, luandu-le-o înainte, concepand şi executand cu rapiditate o campanie atat magnifică, cat şi de maximă eficienţă: uluitoarea invadare a Peninsulei italice, la care nici cei mai prevăzători romani nu se aşteptau.

AÅŸa se face că o armată romană comandată de T. Sempronius Longus se afla, à ®n momentul invaziei, în Sicilia, că o alta, comandată de Publius Cornelius Scipio, nu reuÅŸeÅŸte să ajungă la vreme la malurile Rhodamusului (Rhonul de azi), spre a-l împiedica pe Hannibal să-ÅŸi continue marÅŸul. Acesta fusese început în august 218 î.e.n., cand, lăsand la comanda Hispaniei pe unul din fraÅ£ii săi, Hasdrubal, luand cu el 50 000 de pedeÅŸtri, 9 000 i de călăreÅ£i ÅŸi 37 de elefanÅ£i de luptă, Hannibal traversă Pirineii ÅŸi apoi Alpii (15 zile), pierzand jumătate din efective, ÅŸi apărai, în octombrie 218 î.e.n. pe teritoriul italic unde i se alăturară galii cisalpini. Spulberă, în două randuri, la Ticinus ÅŸi la Trebia, două oÅŸti consulare romane, comandate de Scipio ÅŸi de Longus. Cobora spre sud ÅŸi, fără a-ÅŸi oferi răgaz, nici măcar pentru refacerea trupelor, îi surprinde din nou pe romani în Etruria.

Aceştia îl aşteptau pe Hannibal la trecătorile Apenninilor, pe care, concentraţi în Arminium şi Aretium, le-ar fi apărat cu uşurinţă. Hannibal, însă, chiar cu riscul de a pierde o însemnată parte din trupe (ceea ce s-a şi întâmplat), a conceput şi executat altă manevră ce nu părea posibilă: traversarea campiei mlăştinoase a raului Arno.

După patru zile şi trei nopţi de marş, cu apa pană la brau, trupele de sub comanda lui Hannibal ieşiră, cu efectivul micşorat de greutăţile marşului prin mlaştină (chiar Hannibal se îmbolnăvi şi orbi parţial), la drumul Arretium-Roma, ce trecea pe malul nordic al lacului Trasimenus. Apariţia cartaginezilor în acel loc, deosebit de primejdioasă, ca şi dorinţa de a cuceri singur laurii victoriei îl determină pe consulul Caius Flaminius să accepte lupta fără a-şi mai aştepta colegul. Astfel că îşi puse în mişcare legiunile (30 000 de oameni) spre lacul Trasimenus. Hannibal, ale cărui servicii de recunoaştere îl informau cu promptitudine asupra depla-uaiii romanilor, execută în timpul nopţii traversarea văii înguste dintre lac şi munţi şi se acoperi în relieful colinar ce începea acolo.

A doua zi - era în 22 iunie 217 i.e.n. -, cand legiunile lui Flaminius începură să debuşeze din îngusta vale în nordul lacului, Hannibal trimise două corpuri de oaste să închidă, în faţă şi în spate, drumul romanilor, în timp ce cu grosul oştirii izbi năpraznic şirurile legionarilor. Surpriza, totală, duse la derută, iar moartea lui Caius Flaminius, chiar la începutul luptei, avu ca efect dezorganizarea centuriilor romane şi panica. Hannibal nu slăbi o clipă presiunea pe flanc, unde temuta cavalerie africană avu efect de ciocan, zdrobind centurie după centurie şi ceea ce comandantul cartaginez prevăzuse se şi întamplă: cine nu se predă se înecă în apele lacului.

Pierderile romanilor au fost grele: peste 15 000 de morţi şi mii de prizonieri, iar cei ce reuşiră să scape cu fuga - cateva mii - erau împrăştiaţi, mulţi fără arme, devenind mai degrabă cete decat unităţi militare. Un singur detaşament roman, de circa 6 000 de oameni, datorită curajului cu care s-a bătut, fu lăsat să părăsească campul de luptă.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 04 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---