Ecoul victoriei cartaginezilor la Trasimenus fu imens, între italici el fu amplificat de politica faţă de prizonieri a lui Hannibal: cine nu era roman fu eliberat, ceea ce contribui la succesul planului cartaginezului de a desprinde aliaţii de pe orbita Romei. Nici tactica, dealtfel eficientă, a lui Quintus Fabius Maximus, de hărţuială a micilor detaşamente cartagineze, mai ales a celor însărcinate cu aprovizionarea, evitand angajarea hotăratoare a luptei (fapt ce-i aduse porecla Cunctator, Şovăielnicul), nu reuşi să împiedice evoluţia cartaginezilor în Peninsulă. Hannibal, trecu, prin Umbria şi Picenum, în Apulia, de aici în Samnium şi în Campania, de unde, cu rezervele completate, se reantoarse în Apulia pentr u iernare şi reorganizare.

Observator genial al manevrelor pe campul de luptă, Hannibal sesizase imediat superioritatea sistemului roman de organizare a luptei infanteriei, cu eşaloane de front dispuse în adancime pe varstă (deci după experienţă2) şi în ordinea crescandă a greutăţii armamentului, în primul popas mai lung, cel de după bătălia de la Trasimenus, Hannibal trecu la reorganizarea infanteriei după modelul roman; în acest fel, africanii, renumiţi pentru fanatismul cu care se băteau şi care dădeau cea mai bună infanterie şi cea mai bună cavalerie a oştirii lui Hannibal, deveniră detaşamente de elită, de neclătinat oricat de impetuos ar fii atacat valul duşman.

Astfel că, la ieşirea din iarnă, Hannibal avea oştirea pregătită pentru marea confruntare ce se prefigura. Spre aceasta împingea modificarea scenei politice romane: nemulţumiţi de efectele aparent modeste ale tacticii lui Maximus, senatorii au ales în funcţia de consul pe Lucius Aemilius Paulus şi Caius Terentius Varro. Acesta din urmă a învins gruparea conservatoare adeptă a tacticii lui Cunctator, obligandu-l şi pe Lucius Aemilius Paulus, partizan al acestuia, să accepte lupta deschisă şi decisivă cu Hannibal. Ea a avut loc la Cannae, la 2 august 216 î.e.n., pe malul unui mic rau, Aufidus. Forţele romane erau mult superioare Celor cartagineze: 86 000 de ostaşi faţă de 54 000 de cartaginezi. O ştia şi Hannibal.

Pentru a învinge era nevoie de o manevră tactică iscusită. Hannibal efectua una genială. Folosind superioritatea corpului său de cavalerie (14 000 de excelenţi călăreţi africani faţă de 6 000 călăreţi romani), pe care-l dispuse pe flancurile poziţiilor sale, ce conturau o semilună cu curbura mică spre cele 70 de randuri ale oştirii consulilor, Hannibal comandă centrul (20 000 de infanterişti uşori, mai ales gali şi iberi) în aşa fel, încat acesta cedă atacului impetuos al romanilor. Izbirea acestora adanci ca pe o pungă randurile cartaginezilor. Era momentul aşteptat de

Hannibal pentru a-şi azvarli cavaleria asupra flancurilor şi spatelui oştirii romane care se opri, prea tarziu, din înaintare. Cu randurile dezorganizate, avand a face faţă unor izbiri succesive de o deosebită forţă, date de călărimea numidă şi de infanteria libiana de elită - şi aceasta tot pe flancuri -, oştirea romană se clătină. A fost clipa în care victoria plutea ezitant la graniţa dintre cele două tabere.

Comandand, chiar atunci, închiderea cercului, Hannibal şi-a atras victoria într-o luptă ce a rămas celebră, şi a devenit model al bătăliei de învăluire în istoria artei militare. Cannae a făcut carieră ca echivalent cu zdrobirea totală prin încercuire a inamicului.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 04 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---