"Junimea" si "Convorbiri literare"

Titu Maiorescu (1840 – 1917) este primul critic literar si estetician inzestrat. Acesta a vrut sa opreasca in literatura romana numai creatiile de valoare, aducand in acest sens principii si sisteme de valori.

Titu Maiorescu a studiat la Viena, beneficiind de o bursa, unde este considerat cel mai cuviincios elev. Apoi, acesta studiaza filosofia la Berlin, urmata de Drept si Litere in capitala Frantei, Paris. In anii 1863-1864, Maiorescu infiinteaza miscarea literara "Junimea" ( alaturi de revista "Convorbiri literare" ), din initiatiba unor scriitori romani cu inale studii de filozofie, litere si Drept in Occident. In anul 1944 , revista "Convorbiri literare" isi incheie activitatea, dupa cei aproape de 80 de ani de existenta.

E poca marilor clasici sta sub semnul spiritului critic, polemic, consecvent, riguros si competent al celui care a fost primul nostru mare critic literar, Titu Maiorescu.

"Junimea" este societate culturala infiintata in anii 1863-1864, la Iasi, ai carei initiatori au fost : Titu Maiorescu Vasle Pogor, Petre Carp, Iacob Negruzzi, Teodor Rosetti. La 1 martie 1867 apare primul numar al revistei "Convorbiri literare" , in care sunt publicate numai creatiile de valoare ale timpului.

"Junimea" isi va desfasura activitatea in prima etapa numai la Iasi (intre anii 1863-1874) , dupa care, T. Maiorescu pleaca la Bucuresti. In aceasta prima etapa, societatea avea la baza anumite obiective precum: sustinerea unor prelegeri pe teme morale, religioase, filosofice; se dorea tiparirea unor manuale slave, a unor studii de limba romana, prin care sa se promoveze ortografia fonetica, in defavoarea celei etimologice, tiparirea unor opere literare si stiintifice, a unor antologii de lirica romaneasca, promovarea valorilor estetice in intreaga cultura romaneasca precum si realizarea unei literaturi cu un pronuntat specific national.

O alta etapa, cuprinsa intre anii 1874 - 1885, activitatea Junimii se desfasoara in Bucuresti. Cenaclul Junimiii din aceasta etapa se desfasura cand la Iasi, cand in Bucuresti. Acum se evidentiaza un pronuntat spirit critic, in sensul ca principiile estetice promovate de Titu Maiorescu se aplica cu rigurozitate tuturor creatiilor literare ale vremii.

In cea de-a treia etapa, marcata intre anii 1885-1917, activitatea Junimii se desfasoara strict la Bucuresti.

Trasaturile junimismului sunt : spiritul critic, ironia ( una din ironiile lui T. Maiorescu fiind "betia de cuvinte"), spiritul oratoric, scriitorii junimisti introducand un stil oratoric caracterizat prin concizie si rigurozitate, spiritul filozofic , spiritul polemic si spiritul clasic.

Volumul "Critice" al lui Titu Maiorescu cuprindea : "O cercetare critica asupra poeziei romane de la 1867" , "In contradirectiei de astazi in literatura romana" , "Directia noua in poezia si proza romana" , "Comediile domnului I.L.Caragial" , "Eminescu si poeziile lui" , "Poeziile domnului Octavian Goga" , "Povestirile domnului Mihail Sadoveanu" , "Nuvelele domnului Ioan Alexandru Bratescu Voinesti" , "Betia de cuvinte" si "Neologismele" .

In creatia numita "In contradirectiei de astazi in cultura romaneasca" , T. Maiorescu afirma teoria formlor fara fond ( preluarea unor institutii de la alte civilizatii europene –forme- ce nu corespund felului de viata romanesc –fond-.

In lucrarea "Eminescu si poeziile lui", T. Maiorescu evidentiaza: " Eminescu face parte dintr-o epoca in miscarea noastra literara […] lovit in 1833 de izbugnirea nebuniei, al carui germen era din nastere, Eminescu moare la 15 iunie 1889, intr-un institut de alienati."

"Cand Venea in mijlocul nostru cu naivitatea sa de copil care ii castigase demult inima tuturor, si ne aducea ultima poezie ce o facuse, o refacuse, o rafinase, cautand mereu o forma mai perfcta, o cetea de parca ar fi fost o lucrare streina de el. Niciodata nu s-ar fi gandit macar as o publice; publicarea ii era indiferenta, unul sau altul dintre noi trebuia sa ii ia manuscrisul din mana sa il dea la "Convorbiri literare" […] el nu vedea in femeia iubita decat opera imperfecta a nui prototip nerealizabil."

In "O cercetare critica asupra poeziei romanesti dela 1867" , extragem ca principale idei conditiunea materiala a poeziei si conditiunea ideala a poeziei. Astfel, conditiunea materiala a poeziei facea referire la frumosul exprimat, care cuprinde idei manifestate in materie sensibila, la faptul ca fiecare lucrare artistica trebuie sa aiba un material in care/prin care sa-si realizeze obiectul, dar si ca, "o prima conditiune" pentru ca poezia sa existe este aceea ca ea "sa destepte prin cuvintele ei imagini sensibile in fanteziile auditoriului" . Conditia materiala a poeziei este reprezentata deci de cuvinte.

Conditiunea ideala a poeziei explica urmatoarele: ca ura, iubirea, tristetea, mania sunt obiecte poetice ( imagini sensibile ) si ca poezia trebuie sa fie concisa, lipsita de trivialitate, cu o anumita logica a figurilor de stil. Conditia ideala este prin urmare, un ansambu de "simtaminte si pasiuni".

---

Tag-uri: literatura, viena, 1840, titu maiorescu, junimea

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---