Costache Negruzzi, in nuvela Alexandru Lăpuşneanul, zugrăveşte emoţionant momentul când norodul împilat s-a strâns la poarta curţii. Domnitorul, viclean, trimise un armaş să-i întrebe pe oameni ce voiesc.

Aceştia, surprinşi de asemenea întrebare, nu ştiau ce să răspundă; în sfârşit, se auzi un glas: „Motoc! Motoc! El ne pradă. El sfătuieşte pe Vodă. Să moară!" Şi atunci toate glasurile se uniră şi strigară: „Capul lui Motoc vrem!" Domnitorul, spre a se salva pe sine, sacrifică netulburat viaţa lui Motoc.

De atunci numele vornicului lui Lăpuşneanu desemnează o jertfă de ultim moment, mai mult sau mai puţin dreaptă şi utilă. Când e vorba să fi e sacrificată o persoană, care în nici un caz nu-i singura vinovată, se spune de obicei: „Vrem capul lui Motoc!"
Din acelaşi episod al nuvelei lui Negruzzi ne.-a mai rămas o vorbă cunoscută: „Proşti, dar mulţi!".

Când Motoc află condamnarea sa la moarte, cere îndurare domnitorului: „Nu-i asculta pe nişte mujici. Pune să dea cu tunurile într-inşii! Să moară toţi! Eu sunt boier mare, ei sunt nişte proşti."

— „Proşti, dar mulţi" - răspunse Lăpuşneanu cu sânge rece.

---

Tag-uri: nuvela, personaj

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 11 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---