Genul dramatic este o forma complexa de arta. Intr-o opera literara, genul dramatic se recunoaste prin textul literar propriu-zis, sau discursul dramatic, caracterizat printr-un monolog si dialog dramatic, paratextul reprezentat de didascalii (lista cu personaje, indicatii scenice, de structura compozitionala a unui text dramatic, cu referire la acte, scene, tablouri), metatextul alcatuit din elemente specifice spectacolului dramatic (scenariu, regie, scenografie, decor, costume, coloana sonora, lumini, si jocul scenic al actorilor).

Concertele specifice genului dramatic sunt:

1. Actul – reprezinta unitatea compozitionala specifica operei dramatice, ea este o diviziune principala, reprezentand etape logice in desfasurarea actiunii scenice. Pauza dintre acte poarta nume le de antract.

2. Scena – este o secventa a textului dramatic, determinata de modificarea prezentei personajelor in cadrul spatiului scenic. In teatrul traditional scena are forma unei cutii deschise, fiind delimitata de spatiul destinat sspectatorilor prin rampa.

3. Tabloul- este o diviziune a textului dramatic care este marcata de schimbarea decorului.

4. Dialogul dramatic- este principalul mod de expunere in teatru, elementul esential in conturarea personajelor, a actiunii si a mesajului operei. Ilustreaza principiul dublei enuntari: doi emitatori, dramaturgul si actorul, doi receptori, respectiv conlocutorul personaj din scena si personajul din sala.

5. Monologul dramatic- este o forma de discurs teatral care consta intr- o replica mai ampla rostita de catre unul dintre personaje, in prezenta sau in absenta altor actori. Cunoaste mai multe forme : monolog adesat- care contine tirada (un exemplu este monologul lui Stefan cel Mare din Piesa "Apus de soare" a lui B. St. Delavrancea), discursuri (exemplu discursurile de la intrunirea politica din actul al III-lea al lui Farfuride si Catavencu din comedia "O scrisoare pierduta"), monologul narativ (relatarea lui Dandanache despre scrisoarea becherului din comedia "O scrisoare pierduta") . Alte forme ale monologului dramatic sun solilocuiul (personajul ramas in singur in scena- "Iona" de Marin Sorescu) si aparteul, in care se face abstractie de personajele din scena.

6. Limbajele scenice- sunt totalitatea elementelor din care se realizeaza spectacolul: didascalii, viziune regizoriala, interpretare actoriceasca.

7. Viziunea regizoriala- reprezinta totalitatea codurilor scenice prin care regizorul si echipa sa de actori comunica in mod personal si interpreteaza opera dramatica pe care o pune in scena adaugand propriul mesaj, asociat mesajului dramaturgului. Se realizeaza cu ajutorul costumelor, decorurilor, scenografiei, jocului actorilor.

8. Actiunea dramatica- reprezinta succesiunea de evenimente reprezentate sau relatate scenic. Aici intra: subiectul dramatic si conflictul dramatic.

9. Didascaliile- reprezinta totaliatea notatiilor dramaturgului, scrise cu scopul de a preciza elementele reprezentatiei scenice. Acestea constituie listele cu personaje, precizarile privind spatiul, timpul si unitatile compozitionale, precum si indicatiile de regie.

Ca specii ale genului dramatic definim:

1. Comedia: este o specie a genului dramatic in care sunt zugravite intr-o maniera satirica timpuri umane, caractere, moravuri ale societatii, intr-un chip menit sa starneasca rasul, avand intotdeauna un final fericit.

Aceasta poate fi: comedie de moravuri, de caractere, comedie de situatii, si comedia de' l arte (bazata pe improvizatia actorilor) . Variante ale comediei sunt furia, farsa. Comicul este o categorie estetica din care fac parte situatii, replici, tipuri umane, moravuri care provoaca rasul. Este generat de un contrast intre apartenenta si esenta frumos si urat, scop si mijloace, intentie si finalitate, precum si efort si rezultat.

Ca tipuri de comic identificam: comicul de moravuri, comicul de situatii, comicul caracterelor, comicul de limbaj si comicul de onomastica

2. Tragedia: este specia genului dramatic bazata pe reprezentarea actiunii, a categoriei estetice a dramaturgului si a tragicului. Tragicul este definit ca opera dramatica in care sunt reprezentate personaje eroice in situatii dramatice fara iesire, al carui deznodamant este infrangerea sau pieirea unor valori umane, in masura sa trezeasca spaima, compasiunea, sau mila.

3. Tragi-comedia: este o specie a genului dramatic in care tragiculsi comicul sunt legate de aceeasi structura, luminandu-se reciproc. Subspecia acestei categorii este farsa tragia.

4. Drama: Specie a genului dramatic cu un continut serios, uneori tragic, fiind prezent intr-o forma familiara, chiar comica, cu o actiune violenta, in care comicul se imbina cu tragicul.

Ca subspecii ale dramei se regasesc: drama romantica, drama realista, drama moderna, drama istorica, drama de idei, drama expansionista, drama absurda, drama existentiala si melodrama.

---

Tag-uri: literatura, gen, limbaj, viziune, comedia, tragedia

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 04 December '09

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---