“ Te cautam in privirile mele si mi - am dat seama ca ai plecat pentru un moment.. vroiam doar sa iti spun cat de mult te pretuiesc atat de mult...nu vreau sa nu stii, nu vreau sa nu intelegi. Nu vreau sa te intrebi vreodata ceva, iar daca te gandesti la ceva, sa imi spui... nu vreau sa te simti ciudat la unele ganduri, sau sa te intristeze ceva, nu...

Vreau sa simti in toata fiinta ta ca te pretuiesc, ca pretuiesc atat de mult purul si inocentul tau zambet... ca le doresc atat de mult pe toate si nicicand nu o sa incetez sa vreau asta...

Te pretuiesc atat de mult… Esti mereu in gandurile mele, mereu acolo, mai importanta ca zambetele copilariei mele, mai importanta ca tot ce pana acum am strans in suflet.. stii de ce ?

Pentru ca pe toate, ti le ofer tie... fi fiinta mea, s imte asta, zambeste... “

Ar trebui sa iti fie usor sa spui fiecare din cuvintele de mai sus. Nu le-am citat din nu stiu ce scriitor, sau mare om, doar cuvintele unor adolescenti, spuse candva, cu motive si vise nesperate in maturitatea ucigatoare de acum.

Cere iubire, iubeste, simte. Indoieste – te si intreaba – l pe cel de langa orice, daca va simti aceeasi pretuire iti va raspunde tuturor indoielilor cu fapte, cateva atingeri si sarutari naïve. Mereu va fi ceva de facut, ceva de demonstrat...

Cere iubire si viseaza. E greu, al dracu’ de greu cand iti inseli crezurile si te adancesti in suferinte necunoscute, insa, e mai placut sentimentul ca, odata, in toata copilaria ai dorit – o pe ea, l-ai dorit pe el.

Cere iubire, cu toata fiinta, in toata fiinta. Daca nu vei fi fericit, vei ajunge cu siguranta un mare scriitor…

By FW Editor

---

Tag-uri: dragoste, sentimente, fericire

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 22 February '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---