(lat „Neamul iritabil al poeţilor")

Prin această expresie din Epistolele lui Horaţiu (II, 2, 102), marele poet latin caracteriza susceptibilitatea confraţilor săi de breaslă. Ascuţişul versului e de multe ori folosit spre a înţepa uşurinţa cu care oamenii de Utere în genere se supără, atunci când sunt atacate operele lor.

Boileau, severul critic francez, scria într-o prefaţă: „Când am dat pentru întâiaşi dată satirele mele la lumina zilei, mă pregătisem de tărăboiul pe care tipărirea lor îl va face în Parnas. Ştiam că neamul poeţilor, şi mai cu seamă al poeţilor proşti, e un neam înverşunat care ia uşor foc".
De obicei, în vorbire mai ales, nu se folosesc decât primele două cuvinte: Genus irritabile, arhisuficiente ca să se ştie şi la cine şi la ce ne referim.

în volumul de Amintiri, Lucia Sturdza Bulandra, vorbind despre felul cum era numit altădată un director de teatru, se întreabă: „Pe baza căror contingente cu teatrul se făcuse desemnarea acestuia în fruntea unei instituţii cu un caracter atât de specific? Cunoştea el actorul, acest irritabile genus?" (pag. 32).

---

Tag-uri: latina, expresie, poet

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 13 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---