(fr. „E începutul sfârşitului")

Această expresie, care a găsit ecou mai ales prin originala împerechere a două noţiuni antinomice, este atribuită cinicului diplomat francez Talleyrand (vezi On ne prete qu 'aux riches).

El ar fi spus-o atunci când, întors, de pe insula Elba, Napoleon a mai făcut o ultimă încercare desperată de a reaprinde steaua apusă a gloriei.

Dar criticul francez Sainte-Beuve, în Portraits defemmes (madame de Stael), pretinde că aceste cuvinte ar fi fost rostite în saloanele Parisului încă după dezastrul campaniei napoleoniene din Rusia (1812), deci cu vreo doi ani înainte. Alţi cercetători au găsit expresia (e drept că sub o formă mai complicată) la o dată mult anterioară, şi anume la Shakespeare, în prologul la Visul unei nopţi de vară.

Ea e folosită spre a indica o fază când finalul unei acţiuni, al unei întreprinderi, al unei căsnicii, iubiri, prietenii etc. începe a se întrezări clar.

---

Tag-uri: franceza, expresie, final

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 12 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---