Se zice şi „al nouălea", iar Vasile Alecsandri ajunge chiar la al... nouăsprezecelea („visul... m-a ridicat în al nouăsprezecelea cer").

Expresia e bazată pe credinţa celor vechi, că cerul ar fi alcătuit din mai multe boite (de aici pluralul: ceruri). Filosoful Aristotel, care îşi imagina că cerurile sunt de cristal, susţinea existenţa a opt ceruri. Alţii au fost mai generoşi (de pildă, în secolul al XlII-lea, regele Alfons al X-lea al Castiliei, care se ocupa de astronomie, demonstra că sunt... 127!). Mulţi erau mai zgârciţi: teologul Tomasso d'Aquino, care a trăit în acelaşi secol, susţinea existenţa a şapte ceruri; poetul Dante a descris nouă.

Şi fiindcă, o dată cu stabilirea numărului de ceruri, se stabilea şi o ierarhie între ele, rezervându-se cele de mai sus „preafericiţilor", se înţelege că a spune „sunt în al şaptelea cer" sau „mă simt în al nouălea cer", însemna a te socoti în starea cea mai fericită, în culmea desfătării şi a bucuriei!

„O ridică-n osanale, Ca pe-o scară de mătase, Până-n ceru-al şaptelea..." Ion Minulescu, Primăvară rurală

---

Tag-uri: expresie, credinta, poet

---

Categorie: Ce Inseamna  - ( Ce Inseamna - Archiva)

Data Adaugarii: 11 April '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---