Motto: “Eu zic sa te hotarasti.
Esti sau nu un capitalist nenorocit?”
Zorba Grecul

Nu vreau sa ma pierd in definitii abstracte pentru a explica termenul de “capitalism”. Cu riscul unei introduceri prea abrupte si mai putin academice voi trece direct la sofismul dedus din texul Avant-Garde and Kitsch al lui Greenberg : “capitalismul este un kitsch sau kitsch-ul este capitalism?”. Indiferent care este subiectul si care complementul, consider ambele afirmatii valide si tragic-realiste.

Capitalismul a creeat o lume plina de valori inversate unde clovnul a devenit intelept. Daca in socialism valorile erau impuse (in general de puterea politica, un sistem tip domino) in capitalism totul este indus / implantat de mijloacele de comunicar e in masa. Libertatea individului, sub a carei eticheta hiberneaza capitalismul, este un concept abstract – politically correct – care distruge treptat orice valoare. Deoarece, aceasta aparenta libertate vehiculata in mod obsesiv de “omul nou ”, a fost prost inteleasa; a dus la acea inversare a valorilor pe care o punctam mai sus.

Un exemplu - nu prea luadabil pentru Romania – este expozitia recenta de la MNAC a artistului american Sean Snyder care arata efectul mass-media asupra societatii de consum. Expozitia contine filme cu imagini in ralanti, fotografii cu actorul Larry Hagman (J.R. din Dallas) si cateva pasaje decupate din presa vremii lipite pe pereti. Ideea expozitiei este persuasiunea obsesiva a mass-media, care tembelizeaza oamenii bombardandu-i cu informatii de multe ori eronate. Snyder pune fata in fata “Dallas”-ul de la Slobozia cu vila construita de scenaristul mult-vizionatului serial american (insa constructia romanului este cu cca. 20% mai mare decat cea folosita in serial) criticand astfel perceptia individului asupra produselor media.

Evolutia tehnicii, tranzitia si viteza specifica societatii capitaliste au degradat arta. Operele de arta accesibile tuturor printr-un singur search pe net au aglomerat capodoperele intr-un fisier din PC transformandu-le intr-un soi de “rest menajer”. Daca Marinetti a declarat in razboi muzeelor in manifestul futurist, cu siguranta internetul a castigat acest razboi. Acum avem parte nu numai de infinite reproduceri ale originalelor la orice ora avem nevoie, dar si de o invazie de kitsch-uri de-a dreptul grotesti: print-uri cu Mona Lisa, draperii cu Beatrice a lui Dali ... Ca sa nu umplu cateva pagini cu exemple de acest gen, este suficienta o rasfoire superficiala a revistei Pariziene “1000 des Cadeaux d’Arts”. In paginile acestei reviste varietatea kitsch-urlor pe care poti sa le cumperi da clasa expozitiei realizata de Razvan Exarhu Kitsch ce-i mai frumos, de la Atelier 35, prin 1999.

Stau si ma intreb ce e mai rau: sa-ti impuna politica valorile artistice sau sa te chinui sa le selectezi din multitudinea de kitsch-uri de care te impiedici la tot pasul prin capitalism? Acest flux permanent de informatie, care trebuie filtrata pana la epuizare, ofera si un avantaj: posibilitatea de departajare a elitelor. Arta contemporana are un caracter elitist. Este formata mai mult decat in orice alta perioada artistica din simboluri. E drept ca natura simbolului si procesul simbolizarii sunt adanc intiparite in sistemul nervos uman, cunoasterea nefiind posibila fara existenta semnului. Pentru descifrarea simbolurilor ascunse intr-o opera de arta contemporana este necesar cunoasterea codurilor ascunse in ea si acest lucru devine inaccesibil maselor. Daca socialismul a incercat sa stearga elitele si sa transforme societatea intr-un tot unitar de indobitociti, capitalismul redeschide drumurile pentru departajarea individului singular. Un exemplu de indobitocire socialista ar fi cazul Rusiei interbelice. Inainte de 1932, in Rusia se dezvolta suprematismul – initiat de Kasimir Malevich si aplicat de Pugny, Menkov, Klioun. Acest curent artistic are ca scop exprimarea libera a gandirii, prin forme geometrice, chipuri stilizate, o comuniune intre om si cosmos; un fel de filosofie aplicata picturii. Pe 23 aprilie 1932, considerandu-l inutil scopurilor sale politice, Stalin interzice acest curent, introducand fortat noi forme de exprimare: realismul rus; pe intelesul tuturor pe care in plaseaza imediat dupa Antichitatea clasica si Renasterea italiana. Suprematismul se adresa elitelor, Stalin dorea sa foloseasca arta pentru manipularea maselor. Pentru artisti indicatiile urmau sa vina de la conducerea partidului, nu din gandurile lor abstracte. Creatia trebuia sa fie “corecta”. Bineinteles ca lucrurile au stat la fel in toate statele marcate de comunism, evolutia artistica fiind smulsa din radacini. Probabil ca si acesta este unul dintre motivele deschiderii individului spre kitsh. Gustul a fost deformat pentru ca a trecut printr-o perioada in care nu a putut fi educat.

Este greu de precizat care este rolul politic in arta produsa de societatea capitalista. Cert este ca inca din Antichitate – lucru repetat in toate etapele evolutiei istorice – arta si politica au mers mana in mana. Fie din nevoia artistului de sustinere financiara, fie din nevoia politicului de manipulare prin arta, fie din convingerile artistului, mereu a existat o legatura, chiar daca uneori prea subtila pentru a merita sa fie luata in considerare. De aceea de vina pentru kitsch-ul din capitalism este in mare masura politica, ideile vehiculate si mai ales societatea.

Cred totusi, ca astazi, dincolo de faptul ca traim un kitsch capitalist la toate nivelurile existentei principalul “distrugator” este mass-media.


Kitsch-ul este mass-media si omul nou educat de ea!
_{sursa imaginii : marxists.org}

---

Tag-uri: capitalism, kitsch, libertatea individului

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 07 March '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---