Nicolae Grigorescu, al saselea copil al lui Ion si al Ruxandrei Grigorescu, se naste la data de 15 mai in anul 1838 in satul Pitaru din judetul Dambovita.

Dupa moartea tatalui sau in anul 1843, mama lui ia hotararea de a se muta la Bucuresti in Mahalaua Caramidarilor in casa unei matusi. Nascut intr-o familie de tarani simpli, Nicolae Grigorescu nu se bucura de cultura si educatia artistica in primi sai ani de viata, astfel ca din pricina lipsei de bani acesta nu reuseste sa mearga la o scoala, mama sa fiind cea care il invata sa scrie si sa citeasca.

Este nevoit sa isi ia o slujba la frageda varsta de doar zece ani. Nicolae Grigorescu este atras de pictura si talentul lui ii indreapta pasii spre atel ierul pictorului ceh Anton Chladek. Acesta ii cladeste primii pasi catre inceputul carierei sale artistice. Dupa o perioada de ucenicie in atelierul lui Anton Chladek, ajunge sa se faca cunoscut datorita decoratiunilor in fresca pe care acesta le face la biserici si manastiri dar in mod special in Prahova si Bucuresti. La varsta de doar 12 ani, Nicolae Grigorescu paraseste atelierul pictorului Anton Chladek unde a petrecut doi ani in calitate de ucenic si in anul 1850 incepe singur sa faca iconite iar ca orice negustor le vinde „la obor”.

In anul 1853, Nicolae Grigorescu ajunge sa picteze pentru biserica din Baicoi sase icoane mari si unsprezece praznicare cu ajutorul lui Nita Paraiescu, si de asemenea picteaza mai multe icoane pentru manastirea Caldarusani, astfel ca „maestrul Nicu va ajunge sa se numere printre cei mai cautati zugravi de biserici”.

Nicolae Grigorescu se adresesaza domnitorului la data de 5 ianuarie 1856 pentru a cere ajutorul ca sa-si duca mai departe studiile, iar la 7 septembrie se prezinta in fata caimacanului Alexandru Dimitrie Ghica pentru o noua petitie insa nu primeste nici un rezultat.

Intre anii 1856-1857 picteaza noua biserica a manastirii Zamfira din judetul Prahova, apoi ia parte la un concurs pentru obtinerea de studii in Italia, dar avand in vedere ca nu detine certificatele de studii care se cer, „Eforia Scoalelor” il numeste pe C. I. Stanescu sa plece in Italia fiind protejatul lui Tatarescu.

Nicolae Grigorescu picteaza apoi biserica manastirii Agapia intre anii 1858-1861 si da lectii de desen si pictura calugaritelor cu aptitudini artistice, iar in anul 1861 reuseste cu ajutorul lui Mihail Kogalniceau (care ii face cunoscut talentul de la Agapia) sa obtina de la Ministerul Moldovei o bursa de studii in strainatate, astfel ca in toamna pleaca la Paris.

Intra la Scoala de Belle-Arte si frecventeaza atelierul lui Sebastian Cornu, unde l-a avut coleg pe Auguste Renoir. Pe langa studiile academice de la Scoala de Belle-Arte care il cam dezgustau, Nicolae Grigorescu va ajunge sa studieze in gradina de la Fountainebleu la scoala de la Barbizon, unde va cunoaste o numeroasa parte dintre artisti inovatori ai secolului al XIX-lea, printre acestia se numarandu-se Theodore Rousseau, Corot Millet, Gustave Coubert si descopera alaturi de ei stilul „plein-air”, stil ce va ramane reprezentativ pentru intreaga sa creatie.

Dupa doi ani de ucenicie in atelierul lui Anton Chladek unde isi face cunoscut talentul si invata arta picturii, Nicolae Grigorescu este atras de icoane si face primul sau pas in cariera de pictor, picteaza iconite de la varsta de 12 ani cand paraseste atelierul renumitului pictor ceh, pe care le vinde pe strazile capitalei.

Se remarca insa mai bine ca si iconar in anul 1853 cand opera lui de la Baicoi devine cunoscuta, picteaza icoane de dimensiuni mari si desparte pronaosul de naos in biserica zidita de printesa Trubetkoi. Nicolae Grigorescu urmeaza apoi o alta treapta a carierei sale care il face si mai cunoscut prin picturile de la Caldarusani, Zamfira si Agapia, cariera sa de iconar ia sfarsit odata cu terminarea picturilor de la Agapia.

In anul 1858, Nicolae Grigorescu castiga dreptul de a picta biserica Agapia cu picturi ce o infatiseaza pe Maica Domnului. In pictarea bisericii Agapia, Nicolae Grigorescu se abate de la canonul bizantin ce era urmat cu strictete de cei care pictau manastirile Voronet, Humor sau Sucevita si aduce mai multe elemente noi care provin din conceptia lui despre arta, din realitatiile locale dar si din marile opera ale italienilor Renasterii precum: Rafael, Leunardo Da Vinci, etc.

Cele mai cunoscute picturi de la biserica Agapia care l-au facut cunoscut si mai mult pe Nicolae Grigorescu sunt : „Iisus Hristos pe Golgota, inainte de rastignire”, „Punerea in Mormant a Mantuitorului”, „Cina cea de taina”, „Sfanta Treime”, „Ruga in Gradina Ghetsimani” si nu in ultimul rand, „Iisus ducandu-si Crucea spre Golgota”.
Dupa aceasta perioada si dupa multe calatorii prin strainatate, dar in acelasi timp si dupa studii, talentul lui il face cunoscut tot mai mult, astfel ca in anul 1864 isi imbunatateste si mai mult educatia artistica frecventand tot mai mult cele doua mari muzee pariziene Luvru si Luxemburg unde face copii dupa marii maestrii Rembrandt si Rubens. Pe Nicolae Grigorescu il preocupa totodata pictura interioara dar dorul de tara il face sa se gandeasca la compozitii de inspiratie nationala sau de factura romantica cum sunt: „Dragos si zimbrul” sau „Unirea Principatelor”.

In anul 1867, in cadrul „Expozitiei Universale” ce are loc la Paris, apar si sapte lucrari ale lui Nicolae Grigorescu. In anul urmator expune la Salonul parizian tabloul „Tanara tiganca”, iar in acelasi timp la Bucuresti avea loc deschiderea celei de-a doua „Expozitii a artistilor in viata”.

Nicolae Grigorescu isi expune in anul 1869 la Salonul din Paris lucrari precum: „Vanat” si „Corturi tiganesti”, apoi se intoarece in tara de cateva ori si din anul 1870 ia parte la „Expozitiile artistilor in viata”, dar si la cele organizate de „Societatea Amicilor Bellelor-Arte”. Tot in acelasi an 1970, este prezent cu 26 de lucrari la „Expozitia artistilor in viata” editia a treia, unde primeste medalia de aur pentru portretul marelui ban Nasturel Herescu.

In anul 1873, „Societatea amicilor Belle-Arte” din Romania organizeaza o noua expozitie unde Nicolae Grigorescu isi expune 146 de lucrari. In anul urmator, intors in tara, el picteaza imaginile caracteristice unei lumi traditionale: „Balciul de la Bacau”, „Evreul cu caftan” si tot in acest an are loc cea de a doua expozitie organizata de „Societatea amicilor Belle-Arte”.

Se face tot mai remarcat prin aparitiile sale astfel ca in anul 1876 participa la cea de a treia expozitie a “Societatii amicilor Belle-Arte” cu tablouri pe care le-a pictat in Italia si la Bacau, apoi spre sfarsitul verii pleaca din nou in Franta unde va picta pentru prima data la Vitre.

In anul 1877, insoteste armata romana in calitate de „pictor de front” unde realizeaza la fata locului desene si schite din luptele de la Grivita si Rahova, ce vor avea un rol important in baza unor compoziti.

Urmatorii sai ani si-i dedica picturii si lucreaza la noi tablouri in atelierul sau din Franta pana in anul 1880 cand expune la „Salonul din Paris” o noua lucrare a sa intitulata „Evreul cu gasca”. Urmatorul an este pentru Nicolae Grigorescu unul nu foarte bun deoarece este nemultumit de atitudinea oficialitatilor si se hotaraste sa vanda tot si sa plece din tara, astfel ca organizeaza propria expozitie pentru a-si vinde tablourile si intreaga colectie de arta. Ia parte si la “Expozitia artistilor in viata” unde prezinta opere importante printre care si „Portretul avocatului Atanasiade” tablou ce era cunoscut sub titlul „Vechiul”.

In anul 1885, Nicolae Grigorescu termina tabloul ce ii fusese comandat de catre primaria Bucurestiului, intitulat „Atacul de la Smardan” si expune peste 60 de lucrari la Intim-Club, printre care se aflau si numeroasele desene si uleiuri ce aveau ca inspiratie razboiul de independenta.

Intre anii 1891-1904, deschide mai multe expozitii personale la Ateneul Roman iar din anul 1890 se stabileste la Campina unde picteaza portrete de taranci, care cu boi pe drumuri prafuite de tara si multe peisaje cu specific romanesc. Mai tarziu in anul 1899 ,devine membru de onoare al Academiei Romane.

Marele pictor roman Nicolae Grigorescu se stinge din viata la data de 21 iulie in 1907 iar ultima sa lucrare neterminata gasita in atelierul pictorului este intitulata „Intoarcerea de la balci”.

---

Tag-uri: pictro, talent, biserica, luxembourg, picturi, arta, lucrari

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 06 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---