Drama - specie a genului dramatic , in versuri sau in proza cu un continut grav, serios, uneori tragic, prezentat intr-o forma familiara, fara a exclude elementele comice. Principala componenta o reprezinta conflictul; exprima întreaga complexitate a vietii reale; contine diferite tipuri de personaje.

Tipuri de drama:
- D.p.d.v. tematic: sociala, istorica, de idei, psihologica;
- D.p.d.v. al curentului literar: romantica, realista, naturalista, simbolista,
expresionista etc.

Jocul ielelor (1918) este o drama de idei, o "drama a absolutului". De fapt, C. Petrescu disociaza drama absoluta de drama de idei. Dramaturgul considera ca actiunea dramei absolute se desfasoara exclusiv sub influenta unor acte de cunoastere, la nivelul constiintei, iar evolutia dramat ica se constituie din sirul revelatiilor succesive in constiinta personajului principal; imposibilitatea de a gasi certitudini provoaca drama.

Teatrul de idei înseamna, dupa C. Petrescu "punerea in dialog dramatic a unor teorii filosofice de ultima ora".

"Jocul ielelor" prezinta trasaturile unei drame de idei:
- tema - drama autoiluzionarii;
- conflictul se declanseaza in constiinta personajului principal; se naste dintr-o criza de
constiinta, din confruntarea lumii ideilor cu cea a realitatii degradate moral;
- un nou tip de personaj - intelectualul care se raporteaza la absolut ,dar inadaptat in societatea
in care traieste - actiunea este redusa, confruntarile petrecându-se in planul constiintei;

Tema dramei - drama intelectualului, care se raporteaza la absolut si intra astfel in conflict cu sine si cu ceilalti.

Titlul piesei este o metafora pe care o "descifreaza" chiar dramaturgul: "Jocul ielelor este jocul ideilor". Metafora sugereaza de fapt, suprematia constiintei (a ideilor) asupra existentei."Jocul ielelor" inseamna "o drama a iluzionarii". (EIena Zaharia-Filipos)

Piesa este structurata în trei acte, alcatuite din XII tablouri si din scene. Este structurata pentru a putea fi reprezentata scenic; dramaturgul intervine doar prin indicatiile scenice (didascalii).

In ceea ce priveste reperele temporale si spatiale, actiunea dramei se petrece in preajma izbucnirii primului razboi mondial, in mai 1914 , la redactia unui ziar bucurestean, "Dreptatea sociala", organ al partidului socialist.

Drama personajului central, Gelu Ruscanu, provine din conflictul dintre conceptia sa despre dreptatea absoluta si ordinea concret - istorica, ce nu corespunde imaginii teoretice.

Vindecat de o iubire esuata, Gelu Ruscanu se angajeaza intr-o noua actiune a spiritului, dar acum in plan social, pentru apararea ideii de dreptate absoluta. Personajul se afla in posesia unei scrisori a fostei sale iubite Maria Sinesti, din care reiese ca ministrul Justitiei a comis o crima pentru a-si însusi averea batrânei ucise. Ruscanu traieste cu sentimentul complicitatii si, pentru a scapa de acest sentiment apasator, hotaraste sa publice scrisoarea ce-1 incrimineaza pe ministrul serban Saru-Sinesti.

Piesa începe cu momentul hotarârii lui Gelu de a publica scrisoarea in ziarul "Dreptatea sociala", dar aceasta hotarâre este mereu amânata. Amânarea devine astfel un pretext scenic (truc de retorica dramatica) ce va dinamiza actiunea piesei (tot o scrisoare de amor, niciodata publicata, constituie si intriga comediei lui I. L.Caragiale, "O scrisoare pierduta").

Pe scena se perinda mai multe personaje, care vor sa-l convinga , fiecare aducând argumente diferite, ca o asemenea campanie este periculoasa. Prima scena importanta in acest sens o reprezinta întâlnirea dintre Ruscanu si Irena, matusa care 1-a crescut. Femeia invoca imaginea lui Grigore Ruscanu, tatal lui Gelu, fata de care are o datorie etica. Afla ca Sinesti a facut un gest de generozitate sufleteasca fata de Grigore Ruscanu, pe care 1-a acoperit financiar si moral atunci când acesta delapidase o suma importanta de bani pierduta la carti.

In sufletul "pustiit" al eroului are loc o rasturnare a imaginii tatalui; revoltat si "coplesit" are taria sa-si continue campania împotriva lui Sinesti.

O alta confruntare importanta este aceea dintre Ruscanu si Praida, din actul al treilea, doi prieteni cu conceptii filosofice diferite. Pentru Gelu, dreptatea este absoluta, dar pentru Praida aceasta este un factor istoric determinat de circumstantele istorice si social-politice: "Criteriul dreptatii e totdeuna o cauza". Asadar in conceptia lui Praida, ideea de drepatate trebuie coborâta din sfera abstracta a teoriei si aplicata la necesitatea istorica, concreta.

O scena cheie a piesei este întâlnirea lui Gelu cu Saru-Sinesti din actul al III-lea. Ministrul vine in redactia ziarului socialist si-l ataca prin surprindere pe Ruscanu, invocând tocmai moralitatea pe care redactorul o apara. Astfel, Gelu, care a trait in imoralitate chiar cu sotia ministrului nu are acum deloc autoritatea sa dea lectii altora. De asemenea, ii atrage atentia ca scrisoarea unei femei nevropate, labile emotional nu poate constitui o proba juridica. Replicile sarcastice ale lui Sinesti dezvaluie abilitatea personajului, care conduce discutia pe terenul logicii. Este surprinzator faptul ca Sinesti nu foloseste drept arma scrisoarea compromitatoare a tatalui lui Gelu, care afla acum ca tatal sau s-a sinucis, nu a murit intr-un accident. Nici macar vizita Mariei Sinesti nu schimba hotarârea eroului. Femeia este acum pentru Gelu o straina, precum femeia necunoscuta pe care a iubit-o tatal sau si din cauza careia s-a sinucis. Personajul repeta destinul tatalui; retraind in constiinta ultimele clipe ale vietii tatalui sau Gelu se sinucide. Pentru el sinuciderea este un act lucid de constiinta; eroul lui C. Petrescu a crezut ca intre o moarte obisnuita si sinucidere este chiar distanta de la traire la constiinta. De fapt, eroul s-a sinucis nu pentru ca partidul socialist i-a impus încetarea campaniei împotriva lui Sinesti, ci pentru ca a descoperit identitatea tragica intre el si tatal sau.

Gelu Ruscanu este caracterizat in mod direct in didascalii (indicatiile scenice sunt ample, semn al implicarii nemijlocite a dramaturgului in arta spectacolului): "Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani, de o frumusete mai curând feminina, cu un soi de melancolie in privire..."; ".. .prins sub zodia umbrelor si a contrazicerilor".
Personajul se autocaracterizeaza: "Câta luciditate, atâta existenta si deci, atâta drama".

Dramaturgul foloseste tehnica moderna a relativizarii perspectivelor (a oglinzilor paralele), utilizata in caracterizarea indirecta. Astfel, pentru Praida si Penciulescu Ruscanu este "omul care vede idei", pentru Sinesti este un însetat de absolut: ".. .judeci pe toata lumea dupa mentalitatea dumitale..."; "Cine e de vina ca iei fumurile dumitale drept realiate".

Asadar, Gelu Ruscanu este tipul intelectualului lucid, orgolios, dar inadaptat, care se defineste ca atare si prin relatiile cu celelalte personaje. Desi prieten cu Praida, nu împartaseste aceeasi filosofie cu el, adica o filosofie pragmatica. Pe Maria Sinesti a iubit-o cândva, dar femeia nu a raspuns chemarii barbatului si acum a devenit o straina.

Un tip uman opus lui Gelu este Sinesti, ministrul justitiei. Acesta este inteligent si, in acelasi timp fara scrupule, necrutator, tipul politicianului versat si orgolios. Sinesti e un luptator mai abil decât Gelu Ruscanu, stie sa atace prin surprindere, sa-si domine adversarul. Cei doi se confrunta direct in actul al III-lea, dar rezultatul este nedecis, pentru ca oricât ar încerca temutul avocat sa îndrepte discutia pe terenul strict al logicii, acesta se loveste de firea fanatica, însetata de absolut, pe care tânarul redactor a mostenit-o de la tatal sau.

Personajul are o relatie speciala cu imaginea tatalui sau. Rasturnarea imaginii tatalui il copleseste, se simte lovit in zona cea pura a fiintei lui. Atunci când Gelu afla ca tatal sau s-a sinucis, imaginea parintelui reînvie in constiinta fiului, acum purificata, intensa. Cei doi se regasesc definitiv in absolut, prin acelasi destin.
„Jocul ielelor” este o drama , prezentând toate trasaturile acestei specii literare: actiune exterioara redusa, conflict interior, personaje care se releva pe baza trairilor interioare.

---

Tag-uri: camil petrescu, comentariu, drama, proza, teatru

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 18 December '12

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---