Ce se întamplă cu persoana adulterină pe parcursul şi după trăirea experienţei sale de evaziune ? Este ea oare capabilă să integreze această experienţă ca pe o „soluţie eliberatoare" sau ca pe „un mijloc de maturizare şi împlinire" în cadrul propriei existenţe individuale şi, ulterior, maritale ? Urmările infidelităţii sunt tot atat de diverse pe cat sunt de diverse situaţiile şi persoanele. Ele cuprind un larg diapazon, de la dezorganizări grave şi chiar definitive ale familiei, pană la „reînnodări" spectaculoase ale cuplului disfuncţional, redand forţa de regenerare interacţiunii maritale.

Din datele cercetării noastre, experienţa infidelităţii conjugale s-a doved it a avea pentru unele cazuri consecinţe psihosociopatogene. Atunci cand investiţia afectivă este mare şi satisfacţia obţinută este mică, adulterinul trăieşte ulterior- drama revenirii sale la „matcă" şi a culpabilităţii resimţite, ceea ce uneori necesită o psihoterapie de susţinere. în unele cazuri, o evaziune extraconjugală „repară" unele momente critice (în special în cazul bărbaţilor), detensionand relativ relaţia cu partenera conjugală şi avand o valoare catharctică şi compensatorie. Aceştia pot reuşi ulterior o revalorizare a partenerei conjugale şi o optimizare a relaţiei.

Femeile adulterine se investesc de obicei afectiv şi sexual, compensator, sperand şi încercand transformarea relaţiei extraconjugale într-o posibilă relaţie conjugală ulterioară. Pericolul desfacerii căsătoriei este mult mai mare în cazul acesta. Deşi frecvenţa adulterului la femei pare să fie în general mai mică decat la bărbaţi, calitatea şi consecinţele destructive ale acestuia sunt mai mari.

Din relatările unora dintre subiecţii noştri, experienţa adulterului s-a integrat în viaţa lor, ca o experienţă mutilantă, limitativă, care a reuşit să reducă partenerul extraconjugal la dimensiunile „unui obiect lipsit de valoare, din seria celor de duzină" (cf. expresiei subiectului A.M.), a cărui activitate iniţială nu se converteşte în satisfacţie stabilă, ulterior. Şi dacă sensul relaţiei conjugale este intercreaţia partenerilor prin mutualitate, sensul relaţiei adulterine se dezvăluie mai curand în stagnarea condiţiei individuale într-o ipotetică şi egoistă stare de „bine", urmată de „alunecarea regresivă", treptată din ipostaza de subiect cunoscător şi creator al iubirii în ipostaza de obiect de consum al iubirii, uneori exclusiv sexuale (unilateral sau bilateral).

Prin aceasta, sentimentul iubirii nu numai că-şi pierde ireversibil esenţa, degradandu-se în plan moral-axiologic, dar el devine psihosociopatogen pe măsură ce adulterul se consumă, pe măsură ce el „se tranzacţionează" între cei doi coparticipanţi la „afacerea" erotico-sexuală instituită. Ca mod de relaţie interpersonală, în familia monogamă, adulterul este lipsit de o dimensiune socială .reală şi completă, ca şi de sensul creaţiei interpersonale pozitive. De cele mai multe ori, el conduce la accentuarea deficitului adaptativ al partenerilor, subminand resursele şi motivaţiile coevoluţiei maritale.

El favorizează o confruntare dramatică a existenţei adulterinului cu conştiinţa incapacităţii sale de autorealizare plenară în parteneritate, pentru care a optat iniţial, a inaptitudinii sale de a aborda şi crea un rol conjugal satisfăcător şi prin aceasta sanogen. Puţine sunt cazurile în care „valenţa reparatorie" a experienţei infidelităţii este recunoscută ca o sursă de restructurare şi echilibrare a propriei relaţii maritale, prilejuind o „criză tranzitorie, dar dramatică", în măsură să producă metamorfoze şi valorizări interpersonale îmbogăţite, în cazul în care eventualele culpabilităţi şi ostilităţi ulterioare se estompează.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Dragoste si Sex  - ( Dragoste si Sex - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---