FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Games for Girls


Statistics:
Visits: 4,433
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
1
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Eseu despre familie

Tag-uri Populare


literatura   opera   comentariu   caracterizare   roman   referat   poezie   personaj   arta   timp   viata   iubire   caracterizare directa   caracterizare indirecta   zambet   dragoste   sarut   cultura   povestirea   poet   filme   dorinta   dreptate   fericire   prietenie   poveste   basm   univers   eseu   frumusete   lacrimi   amintiri   ganduri   relatii   sentimente   bucurie  

All Tags

Famous Forum

 

Eseu despre familie

 Q:   Intreaba despre Eseu despre familie       
Eseu despre familie Familia este o tema binecunoscuta a artei din toate timpurile.Ea defineste o societate intr-un anumit stadiu de civilizatie,dar marcheaza profund destinul fiecarui individ. Literatura urmareste cu precadere traseul parcurs de om de la familia in care se naste pana la familia pe care si-o intemeiaza,fixandu-si astfel statutul social.Familia reprezinta o reunire a varstelor dar si un potetial conflict intre generatii.Societatea traditionala impune individului,ca o cale de integrare in comunitate,dar si de implinire individuala,intemeierea unei familii.Modelul acesteia este adoptat sau respins in functie de propria experienta de formare dar si de spiritul epocii.Ca institutie familia confera stabilitate unei societati de aceea este protejata prin legi scrise si nescrise.Statul isi as uma responsabilitatea reglarii relatiilor dintre indivizi in interiorul familiei mai ales in momente cruciale.Biserica institutie a statului consfinteste momentele importante pentru evolutia unei familii prin botez si cununie,doua dintre cele sapte Sfinte Taine.

Familia–aceasta forma istorica de comunitate umana are un nucleu social elementar intemeiat prin casatorie si apoi prin raporturi stranse de ordin biologic,economic,si nu in ultimul rand spiritual.Pentru o reusita totala in cladirea unei familii este nevoie de inteligenta si de o stradanie continua de a ne modela pe noi insine printr-un adevarat act de vointa,de educatie si de forta morala.Cu aceste cuvinte,atat barbatul cat si femeia,trebuie sa devina in ultima instanta,creatorii propriului chip,calauzitor spre armonie,frumusete fizica si spirituala,sinceritate si mai ales incredere.Casnicia cea care creaza familia are la inceput un dram de necunoscut datorat deprinderilor bune si rele pe care le au tinerii.Cu putin efort ei pot modifica unele deprinderi negative,ori le pot inlatura sau inlocui atunci cand exista hotarare,iubire adevarata si dorinta apriga curata de a crea familia.Numai astfel atat el cat si ea devin placuti,utili si respectati.Familia la primii ei pasi inseamna de ambele parti respect pentru adevar pentru ca numai asa se poate trai si muri linistit si frumos.Un proverb spune:"minciuna are picioare scurte",ea nu poate merge prea departe,caci va fi prinsa din urma si descoperita de adevar,spre rusinea celui care a facut abuz de ea.Poetul englez Jhon Dryden desi era casatorit de putin timp se ocupa mai mult de poeziile si cartile sale decat de tanara lui sotie.Cam plictisita aceasta i-a spus intr-o zi:"-As prefera sa fiu o carte,poate asa mi-ai acorda mai multa atentie!
-In cazul acesta draga mea,ar trebui sa fi mai degraba un calendar!
-De ce un calendar?
-In fiecare an ai fi astfel noua!"

Femeia este intradevar cea care trebuie sa dea dovada de o mare arta in pastrarea unei atmosfere proaspete si tinere in casnicie.Daca fiecare din cuplu va veni in ajutorul celuilalt in momentele mai dificile,acestea vor fi depasite cu o mai mare usurinta totul devenind in final la normal.De altfel se spune si este un adevar ca numai aceea este dragoste adevarata in care iubesti partenerul cu defectele lui cu tot.Nimeni nu este perfect iar pentru armonie si pace nici un efort nu este prea mare.Singura si unica noblete intr-o familie proaspat intemeiata,este virtutea de a fi om.

Familia ca implinire a fiintei este reprezentata cel mai bine de George Calinescu in "Cartea nuntii".Opera este primul roman al autorului in care acesta realizeaza o adevarata monografie a familiei ca institutie si totodata un poem al iubirii matrimoniale in care autorul se dovedeste a fi un creator de tipuri umane.In roman sunt conturate doua lumi aflate intr-o opozitie de fond si de forma:o lume veche reprezentata de "casa cu molii" si o lume moderna reprezentata de Ion Marinescu, zis si Jim,fetele pe care le intalneste si nu in ultimul rand familia Policrat. Jim este in cautarea perechii ideale,dar si de nevoia de a scapa dintr-un univers sufocant care il va ucide pe unchiul sau Silivestru. Dora,Lola si Vera sunt tipuri diferite reprezentand femeile intalnite de Jim.Desi in propria familie nu se simte in largul lui,Jim cauta insa familia ideala in care sa poata trai lipsit de griji.incercarea de a fi cu Dora la inceput esueaza deoarece fata era indragostita de un locotenent cu care urma de altfel sa se casatoreasca.Urmatoarea alegere Lola da insa gresi datorita caracterului libertin al fetei de a trata lucrurile mai serioase.Desi o are intotdeauna aproape pe Vera, Jim nu isi da seama de acest lucru.In final o alege pe tanara din tren deoarece ea raspunde conceptiei sale despre iubire si despre casatorie.Nunta este aici un motiv insemnand o intalnire providentiala in care cei doi protagonisti cunosc dragostea perfecta si bucuria dragostei precum in "Cantarea cantarilor". Dupa moartea lui Silivestru care lasa lui Jim si sotiei sale toate apartamentele care apartineau familiei Marinescu,cele trei surori-printre care si mama lui Jim-rup orice legatura cu tinerii,incepand sa-i barfeasca deoarece stateau toata ziua la piscina.Prin casatoria dintre Jim si Vera si prin casa pe care Silivestru le-a lasat-o ca mostenire acesta si-a construit in mod indirect o familie la care visa dar care nu a fost cu putinta sa fie infaptuita datorita surorilor care nu ii respectau deciziile.Modul in care s-au intalnit cei doi tineri este foarte interesant avand totodata o urma de mister. intalnirea din tren cand Jim remarca inocenta si puritatea fetei simtindu-se apoi rusinat de gestul pe care l-a facut si anume faptul ca a sarutat-o.Desi acesta a fost un sentiment de moment, deoarece tanarul a uitat foarte repede intamplarea concentrandu-se apoi asupra noilor sale cuceriri. Jim este de asemenea extrem de departat de familia lui, acesta fiind si principalul motiv al cautarii unei partenere de viata. Relatia tanarului cu familia sa este destul de rece. Ion Marinescu asa cum se numea tanarul nu simte o dragoste profunda nici chiar cu mama lui la care tipa chiar din prima clipa a revederii cand afla ca aceasta i-a curatat cartile de praf, dar din neatentie i le-a asezat intr-o alta ordine. Atat tanti Magdalina, mama lui Jim, cat si celelalte surori ale ei Fira si Ghenca il considerau pe acesta un salbatic. Magdalina se simtea jignita cand vedea ca ea nu se poate intelege cu baiatul ei spre deosebire de celelalte mame care se plimbau mandre pe strada la brat cu fii lor. Toti din casa il credeau incapabil sa lege o prietenie cu cineva, deoarece seara cand acesta venea de la Universitate el se incheia in camera lui unde scria scrisori de dragoste pentru Lola sau radea de farsele pe care le-a pus la cale cu prietenii sai , in timp ce mama lui blestema soarta acestui baiat care in loc sa colinde orasul "invata" pana la miezul noptii. De altfel cand Jim isi vazu cartile asezate in mod diferit de cum le lasase el, se enerva si le darama de pe raft, in acel moment auzindu-se de afara un glas ascutit spunand: "A venit nebunu’!". Intr-una din zile cand destinul a vrut ca cei doi tineri din tren sa se reintalneasca din nou, Vera veni la profesorul Silivestru, unchiul lui Jim pentru a putea recupera oracolul fratelui ei Bobby.
Cand o vazu Jim se temu la inceput crezand ca fata vine sa ii ceara socoteala, dar afland adevaratul motiv se hotari sa o ajute bucuros, dupa care o conduse cu masina acasa. intalnirile dintre Jim si Vera o faceau pe fata sa simta adevaratele sentimente pentru acel tanar care insa nu o lua in serios, fiind ocupat cu noile sale cuceriri pe care le credea de altfel femeile potrivite stilului sau de viata. Momentul in care Jim o gaseste pe Vera plangand reprezinta de altfel si clipa de maxima intensitate in desfasurarea actiunii, baiatul dandu-si seama atunci de adevaratele sale sentimente. Desi femeile cu care traia in casa nu credeau ca el se va casatorii niciodata, ele fura foarte uimite cand Jim le dadu vestea pe care o luara la inceput ca o gluma, devenind apoi revoltate deoarece acesta nu le daduse vestea din timp. Femeile doreau intr-un fel sa impiedice casatoria deoarece acelasi lucru si cu Lisandrina si cu Silivestru, care remarca ca de-a lungul anilor, in familia Marinescu s-au casatorit doar un singur barbat si cel mult o femeie din acea generatie restul ramanand singuri ca si acum in cazul celor doua surori ale Magdalinei. stiind ca singurul din aceasta generatie care va putea trai fericit si care de altfel se va casatori este Jim, Silivetru hotaraste sa-si puna capat zilelor, el gasind si linistea sufleteasca de care avea atata nevoie. Familia lui Jim se dovedeste de la inceput a fi una unita, bazata pe dragoste profunda, respect reciproc, incredere si sinceritate. Ceea ce face ca aceasta familie sa fie mai stabila si mai unita, este copilul care apare in finalul operei in pantecele Verei, si care il umple de bucurie pe Jim, el simtind acum cu adevarat ca are un motiv foarte puternic pentru care merita sa lupte si sa traiasca asigurandu-i lui si sotiei sale o lume usoara in culori stralucitoare fara griji si fara tristete. Astfel propria lui familie se apropie foarte mult de conceptiile sale fiind intr-un final o familie ideala cu numeroase prejudecati privitoare la o viata moderna, corespunzatoare unor noi situatii, datorate evolutiei societatii.

Familia ca spectacol cotidian este evocata in opera lui Marin Preda "Morometii", in care este prezentat tipul familiei taranesti care se destrama treptat neputandu-si regasi armonia si unitatea. Pentru cei mai multi creatori reperele propriei vieti familiare se proiecteaza in fictiune caci opera de arta asimileaza experientele traite din copilarie pana la varsta maturitatii. Elementele biografice apar in structura si destinul personajelor in universul literaturii, al filmului, etc. Fictiunea nu copiaza realitatea biografica ci o reinventeaza descoperindu-i si atribuindu-i noi semnificatii. Capodopera a literaturii noastre, romanul "Morometii", marcheaza prin procesul de elaborare, umanitatea evocata, semnificatiile sugerate, ecoul in constiinta publica, realizarea artistica, unul din momentele de varf ale prozei romanesti, cea mai solida creatie obiectiva a literaturii romane inspirata din lumea taraneasca, dupa romanul "Ion" al lui Liviu Rebreanu. Desi prin problematica – lumea satului romanesc – Marin Preda se apropie de Liviu Rebreanu, prin unghiul de vedere din care este surprinsa lumea rurala, intre cei doi mari prozatori exista deosebiri de esenta. Fata de taranul devorat de pasiunea posesiunii, Marin Preda aduce in proza romaneasca noua realitate umana. Personajul central al cartii lui nu mai e dominat de dorinta de a avea pamant. Daca la Rebreanu, romanul urmarea felul cum o gospodarie decazuta se reface prin ambitia impulsiva si tenace a lui "Ion", in "Morometii" romancierul studiaza o gospodarie ce va intra in cele din urma in declin. Aici nu exista nici un glas al pamantului, nici unul al iubirii. Nici Ilie Moromete, nici Paraschiv, nici Nila, nici Achim, nici Niculae nu actioneaza sub imperativul vreunuia dintre aceste chemari… Alte atractii imperioase dinamizeaza familia Morometilor. Conul de lumina se opreste asupra relatiilor din sanul hibridei familii. Scriitorul este interesat mai ales de reactia sufleteasca a personajelor. Conflictul dintre o structura veche a familiei si noua realitate sufleteasca, evoluata, a membrilor ei, care nu mai incape in vechile tipare, da substanta romanului. Vechea structura familista este adusa in roman in starea de criza prin ignorarea realitatilor sufletesti individuale. Ilie Moromete s-a casatorit a doua oara. El aduce din prima casatorie trei fii: pe Paraschiv, Nila si Achim, iar sotia, la randul ei o fiica, Tita. Dupa casatorie familia are inca doi copii: Niculae si Ilinca. Morometii sunt in concluzie o bizara reuniune care cuprinde copii din trei casatorii. Armonizarea lor se dovedeste in cele din urma imposibila, cu atat mai mult cu cat fratii mai mari sunt indreptati cu regularitate impotriva mamei vitrege de cineva din afara familiei: Guica, sora lui Moromete. Viata satului este recreata cu talent al amanuntului revelator si cu economie de mijloace, dar nu ea este scopul ultim al romanului, ci familia Morometilor. Copiii cei mari, care urasc pe mama vitrega, pun la cale o lovitura impotriva familiei. Achim pleaca la Bucuresti cu oile sub pretextul unui castig mai bun, dar in realitate pentru a nu se mai intoarce, ceilalti trebuind sa il urmeze dupa o bucata de vreme, luand cu ei si caii. Ilie Moromete nu stie de planul pus la cale de copii sai, de aceea este de acord cu plecarea lui Achim la Bucuresti cu oile, un timp reuseste sa nu vanda pamant, sa nu taie salcamul cerut de Tudor Balosu, sa amane pentru momente mai favorabile achitarea datoriei la banca si a foncierei. Inteligenta, ironia, umorul, stiinta de a povesti fac din personajul principal al operei un taran filozof. Deosebirea dintre Ilie Moromete si Ion al lui Rebreanu da nota de puternica originalitatea cartii lui Marin Preda. De altfel personajul traieste concomitent doua lumi. Cea reala compusa din familie, din prieteni, din de-ai lui Aristide sau Balosu, din perceptori care cer cu insistenta fonciirea; cealalta lume, mult mai complexa, e lumea interioara in care eroul evolueaza nestingherit. Personajul descopera acolo unde unii nu observa nimic si ceilalti vad banalul farmecul. Drama lui Ilie Moromete anunta drama colectivitatii din care face parte si pune sub semnul intrebari structurile care au generat-o. Timpul interior se converteste in istorie, drum ireversibil. Ilie Moromete ilustreaza un tip de personalitate umana in lupta cu vitregiile istoriei in confruntare cu una din cele mai grave probleme care s-au pus cateodata statului : disparitia civilizatiei rurale traditionale. Pentru Ilie Moromete, evolutia evenimentelor din noul context social nu aduce nimic bun, desi dintr-un anume punct de vedere, o serie de probleme isi gasesc rezolvarea. Pentru schimbarile din viata satului pe "schimbarea vesnica a lumii" si crede ca schimbarile "o sa fie prin liberul consimtamant" . In trei dimensiuni esentiale e urmarita evolutia personajului : conflictul cu baietii fugiti, cu Catrina si relatia cu Niculaie si noile realitati. incearca sa-i readuca acasa pe baieti, ceea ce va atrage ura Catrinei. Calatoria la Bucuresti se soldeaza cu esec, iar tatal, ca un veritabil "pater familias" crede ca marea pedeapsa poate fi aceasta , sa nu mai reverse asupra lor spiritul lui ocrotitor : "Bine, Paraschive, bine, Nila si Achime. Bine! Mi-am luat mana de pe voi. Mana mea asupra voastra nu mai exista." . Cu Catrina, lucrurile vor evolua spre neintelegeri grave. Ilie Moromete nu a trecut casa si pamantul care i se cuvenea pe numele ei, lasand-o sa traiasca ingrozita de gandul ca s-ar putea intoarce baietii si ar da-o afara din casa. Noii prieteni politici, Matei Dimir, Nae Cismaru, Giurgudel si altii suplinesc cu greu sentimentul ca "nu mai avea in spate o familie in care cuvintele si gesturile lui sa fie incarcate cu intelesuri". Niculae sesizeaza exact criza tatalui :"Credea ca el e in centrul universului si cum le aranjaza el asa de bine, toata lumea trebuie sa-l asculte.". Eroului nu-i mai merge "comedia uimirii totale", cu datoriile, "nu mai era de gluma". In confruntarea cu Niculae, " apostolul" unei noi vremi. Moromete apara o iluzie, dar se subliniaza consecventa morala, demnitatea lui: " Pana in clipa din urma omul e dator sa tina la rostul lui chit ca rostul asta cine stie ce s-o alege de el!" . Monologul interior dintr-o pagina de mare finete a analizei psihologice, din capitolul al III-lea, sugereaza drama sufleteasca a personajului, prapastia dintre el si o lume care ii conditioneaza neincetat felul de a fi, incearca sa-i impuna un alt cod esential decat cel pe care si l-a construit singur. Dupa acest moment ni se relateaza despre Moromete prin intermediul Ilincai, pentru ca in final un narator impersonal sa dea o aura de legenda si mit lumii in care este evocat personajul. Pe patul de moarte , Moromete gaseste puterea sa afirme cu mandrie : "Domnule, eu totdeauna am dus o viata independenta!"

In societatea socialista, familia este o unitate intemeiata pe o inalta constiinta, pe sentimente trainice si pe egalitatea si respectul reciproc al sotilor. Fiecare familie este un mic colectiv integrat in marele colectiv al oamenilor muncii din tara noastra. Nu poate fi conceputa viata si activitatea unei familii in afara vietii si activitatii intregii noastre societati. Intre familie si societatea noastra exista o deplina unitate de interese si de teluri marete. In lumina acestor caracteristici ale familiei socialiste, raspunderea parintilor pentru cresterea si educarea copiilor lor se proiecteaza mai pregnant.

"In aceasta lume plina de greutati, famila este cea care prin intelegere, incredere, respect si iubire reciproca reuseste sa le depasasca, ea fiind totodata unul dintre lucrurile de pe aceasta lume pentru care viata capata un sens; un lucru pentru care merita sa mori si sa traiesti in acelasi timp; un lucru minunat ce nu poate fi definit prin cuvinte; ceva plin de mister, ceva ce intruchipeaza binele, si de asemenea modul si locul in care copiii isi regasesc atat stapanirea de sine cat si increderea si respectul in propria persoana."


Tag-uri: eseu, familie, nucleu social, comunitate



Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 21 December '12


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :