Numeroasele funcţii îndeplinite în structurile politice-administrative ale republicii: chestor (205 î.e.n.), edil (199 î.e.n.), consul (195 î.e.n.), cand a condus o armată în Spania, contra triburilor iberice, pe care le-a înfrant cu multă greutate, cenzor (184 î.e.n.), precum şi participarea sa la aproape toate evenimentele importante din viaţa republicii (cum a fost, de exemplu, contribuţia sa hotăritoare la comanda armatei romane, care, la Thermopile, în 191 î.e.n., l-a înfrant pe Antiochos al III-lea, regele Seleucid), au făcut din Cato o figură celebră a Romei.

Au mai contribuit, la aceasta, severitatea excesivă a măsurilor pe care le-a adoptat în timpul cenzurii sale (ceea ce i-a adus cognomenul Censorius), n umeroasele procese (44) ce i-au fost intentate sau instigate de duşmanii politicii (este adevărat că le-a trecut cu bine, fără a fi condamnat), precum şi apărarea, chiar absurdă, a vechilor valori morale romane în faţa presiunii pe care o exercitau cultura şi obiceiurile aduse din lumea elenă. Dealtfel, politic vorbind, lumea elenistică se afla într-un declin constant, reflectat şi pe plan militar. în timpul celui de-al treilea război macedonean (171 - 168 î.e.n.), deci în cursul vieţii lui Cato, acest declin a devenit şi mai evident, mareînd, odată cu înfrangerea de la Pydna, din 6 iunie 168 î.e.n., a regelui macedonean Perseus, de către legiunile romane comandate de Paulus Aemilius, începutul fazei finale. în urma victoriei romanilor, Macedonia este desfiinţată ca stat şi transformată în patru regiuni autonome tributare Romei.

Un an mai tarziu, în 167 î.e.n., acelaşi Paulus Aemilius, cucereşte Epiru], jaful şi distrugerile romane (150 000 de epiroţi luaţi în robie, peste 70 de localităţi rase de pe faţa pămantului) fiind pe placul „durilor" de genul lui Cato. Răzbunător şi rău (înverşunata opoziţie la cucerirea romană a iberilor a fost pedepsită, în 195 î.e.n., cu o cruzime de neînţeles, după cum tot de neînţeles a fost neostoirea cu care i-a urmărit pe Scipioni sau barbaria cu care-şi maltrata sclavii), Cato a dovedit şi inconsecvenţă, în ciuda inflexibilităţii pe care contemporanii credeau că o disting în caracterul său.

Astfel, cu toate că apărător înfocat al agriculturii - ocupaţia de căpetenie a străbunilor - în ideea că aceasta-i apropie pe romani de modul de viaţă roman vechi, Cato s-a ocupat cu vaste operaţiuni comerciale şi financiare (cumpărări-vanzări de lacuri de pescuit, de terenuri pentru ateliere, împrumuturi de bani, ce şi le asigura prin ipoteci pe corăbii, înfiinţarea şi exploatarea unor societăţi de armare a corăbiilor pentru transportul de marfă etc). Interesul personal faţă de dezvoltarea navigaţiei comerciale romane l-a îndemnat, poate mai mult decat grija pentru republică, să urmărească constant distrugerea definitivă a Cartaginei, concurent maritim al Romei. Alături de aceste motivaţii economice, spaimele trăite în vremea lungii şi victorioasei campanii italice a lui Hannibal îl vor face să rostească în senat fraza Ceterum censeo Carthaginem esse delendam („încolo, socot că trebuie distrusă Cartagina").

Repetarea obsesivă a acestui deziderat, în fiecare discurs al său din senat, pe indiferent ce temă, ca un soi de formulă de încheiere, în tot cursul lungii sale bătraneţi (a murit în 149 î.e.n.), avea s-o facă celebră. Cato n-a apucat să vadă Cartagina distrusă din temelii. (Aceasta s-a întamplat în al treilea război punic, 149-146 î.e.n., un război fără istorie, în care o biată cotate, pentru că a îndrăznit să replice la una din desele provocări ale regelui numid Masinissa, fără să ceară aprobarea senatului roman, cum prevedea tratatul din 201 î.e.n., a fost complet distrusă, casele dăramate şi teritoriul orăşenesc arat - 146 î.e.n.)

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 31 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---