Despre viata infernala din Bizant relateaza romancierul, intr-o forma comprimata, si in penultimul capitol. Este reprodusa aici o scrisoare de la cuviosul Teodor de la manastirea Sakkoudion care ii aduce lui Breb vesti cumplite: Maria a fost exilata la Prinkipo, Platon a fost ucis de ostile lui Constantin care atacasera manastirea, dar, in cele din urma, Constantin este si el prins, din ordinul batranei imparatese, si orbit de gade.

Deasupra faptelor lumesti se inalta, insa, Kesarion Breb, pregatindu-se sa urce pe Muntele Ascuns si sa preia atributiile celui de-al treizeci si treilea Decheneu: „Se ducea acum intr-o calatorie fara intoarcere (...) stiind ca va fi cel din urma slujitor al muntelui ascuns". Numele personajului este, desigur, simbolic. Pentru ca eroul se vadeste din f amilia cezarilor (kesari), prin conditia sa imperiala de mag calauzitor. Al doilea nume, subliniaza vechimea neamului sau si legatura indestructibila cu natura primordiala, brebul (castorul) fiind un animal disparut, care traia odinioara in tinuturile romanesti. Portretul eroului se contureaza in fictiune exact cum 1-a proiectat creatorul sau, care marturisea intr-un interviu din 1955: „Kesarion Breb aduce din vechime un ideal de intelepciune inalta, el fiind un conducator spiritual hranit la scoala filosofica a Orientului antic, precum acel imparat caruia i s-a spus Imparatul-filosof, Marc Aureliu, care punea la temelia filosofiei sale cunoasterea de sine, prin care omul poate gasi drumul spre desavarsire..."

In romanul lui Sadoveanu coabiteaza vechile carti populare de intelepciune cu elemente ale umanismului bizantin. Cu ajutorul expresiei stilizate, indelung elaborate, prozatorul recreeaza atmosfera arhaica a Daciei. Personajele se exprima in fraze ornamentate si ceremonioase, uzand de „o vorba inflorita si dulce" cum o caracterizeaza Platon, completat, mai apoi, de Kesarion:, Putem sa vorbim deci cu dulceata de ceea ce este al nostru, lasand pe oamenii neluminati sa se certe pentru vorbe". Tudor Vianu remarca, in sensul acesta: „Exprimari de acelasi fel, cu forme prevenitoare ale curteniei, cu aluzii subtile, cu maxime intercalate in vorbire, intampinam peste tot locul in Creanga de aur, sau in Divanul persian, si ele intregesc timbrul special al acestor scrieri" (Arta prozatorilor romani).

Definit de critici fie ca „roman-parabola", fie ca „romanul intelepciunii stravechi" sau „utopie dacica", Creanga de aur se prenumara, fara indoiala, printre cele mai valoroase opere sadoveniene. N. Manolescu, vorbind despre utopia cartii la Sadoveanu, distinge in tesatura romanului istoric structura parabolei, punand semnul egalitatii intre lumea bizantina si fascism: „Universul concentrationar pe care Camus, in 1940, il inchipuie in Oranul antebelic, Sadoveanu il zugraveste, cu sapte ani mai devreme, in capitala lui Constantin Isaurianul, care este o mare inchisoare..."

---

Tag-uri: opera, comentariu, literatura

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 08 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---