La curtea lui Duca-Voda, abatele de Marenne e intampinat si primit cu mare fast. Viclean si diplomat, domnitorul stie sa-si ascunda suspiciunea fata de aceasta vizita al carei scop ii scapa deocamdata. Duca-Voda s-a inconjurat de oameni invatati. Ii are in preajma pe mitropolitul Dosoftei, pe invatatul logofat Miron Costin, pe parintele Guido Celesti, pe hatmanul Buhus, dar si boieri si curteni care-l slujesc cu credinta si devotament. Abatele de Marenne e surprins, insa, sa vada, alaturi de oameni apropiati domnitorului, fosti tradatori sau oameni din tabara domnitorului de curand mazilit, Antonie-Voda. Masa e fastuoasa si „impodobita cu blide si tacamuri de argint". Noile feluri de mancare sunt introduse cu fast si anuntate cu trambite si surle. La masa se vorbeste despre maretia trecu tului acestei tari si despre originea ei nobila.

In ciuda acestei straluciri aparente, rautatea si despotismul domniei lui Duca-Voda si-au pus pecetea peste tot. Ele se rasfrang chiar si asupra propriei sale familii. Inspaimantati de metodele lui Duca-Voda, apropiatii sai il asculta cu sfintenie si nu indraznesc sa i se opuna pe fata.

Destinul fiicei sale, Catrina, se afla, de asemenea, in mainile domnitorului. Fata a fost promisa cu mult timp in urma beizadelei Stefan, iar interesele politice cer implinirea neintarziata a fagaduintei facute. Catrina continua sa se vada pe ascuns cu Alecu Ruset, si intalnirile lor, desi scurte si tensionate, le redau increderea si speranta intr-un destin fericit. O poezie duioasa insoteste gesturile si privirile lor furisate.

Pastrand nota evocarii istorice, in ultima treime a cartii Sadoveanu insista asupra anecdotei, a evenimentelor si intamplarilor petrecute la Poarta Otomana. Locul resedintei sultanului si vizirului, Stambulul, devine scena pe care se confrunta eroii cartii, sositi in Capitala imperiului. Orasul este labirintic si exotic, semnele civilizatiei sunt prezente pretutindeni, dar viata inaltilor demnitari de la Poarta este invaluita in mister. Acesta este partial dezlegat de incursiunea abatelui de Marenne in locurile tainice, ascunse vederii muritorilor, unde isi duc existenta sultanul si vizirul sau. Cu sultanul, abatele joaca o partida de sah pe care o pierde strategic pentru a obtine din partea acestuia protectia beizadelei Alecu Ruset. Evocarea dobandeste aici dimensiunile unei veritabile reconstituiri a atmosferei specific orientale, incarcata de mister si exotism.

---

Tag-uri: comentariu, literatura, referat

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 07 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---