Micuţul David, care l-a doborat cu praştia pe uriaşul filistin Goliat, n-a fost nici micuţ, nici bland din cale-afară, cum ni-l prezintă tradiţia.

Militar de talent, diplomat iscusit, Înzestrat cu apreciabilă perfidie, el a fost, în vreme, cel mai hun produs cu putinţă al tribului iudeu. (Era fiul iudeului Isaia din Bethleem.) Beneficiind de popularitate în masa triburilor de evrei, datorită succesului său în luptele contra filistinilor - cea mai arzătoare chestiune politică şi militară ce stătea în faţa tanărului stat iudeo-israelian - el îşi atrage, printr-o abilă afişare a pioşeniei şi a credinţei în Iahve, simpatia judecătorilor. (Pentru crearea statului şi, în general, pentru o riginea, organizarea şi credinţa evreilor) încă în timpul vieţii regelui Saul, David determină pe judecătorul Samuel să-l miruie, în secret, rege.

Ceea ce nu-l împiedică pe David să apară la curtea lui Saul, să joace rolul de om de încredere şi, chiar, să-i ia fiica, Micol, de nevastă. Atitudinea lui David n-a stins, totuşi, suspiciunea posomoritului Saul, care a încercat în cateva randuri să-l îndepărteze. David ia contramăsuri, devenind, pentru Bient şi în secret, amic cu filistinii şi, aşteptand o situat favorabilă pentru a-l răsturna pe Saul şi dinastia ce încerca s-o fondeze acesta, îşi cultivă cu abilitate relaţiile cu veşnic nemulţumita aristocraţie militaro-religioasă evreiască, momentul pe care-l aştepta sosi şi el, în 1013 î.e.n., cand continua tensiune dintre evrei şi filistini atinse punctul de ruptură.

David îl părăsi atunci pe Saul, împreună cu corpul de oaste ce-l comanda, cauzand indirect înfrangerea de către filistini a evreilor, la Gelbo, pe campia Esdraelon, şi moartei lui Saul şi a celui mai competitiv dintre urmaşii acestuia, Ionathan. Proclamat rege (1013-973 î.e.n.), David avu de făcut faţă, timp de 7 ani, unei scindări a regatului datorita unuia dintre fiii lui Saul, Isobet, sprijinit de tribul beniamili lor, din care provenea. Lunga domnie a lui David a avut ca rezultat fixarea monarhiei, întărirea statului evreu, ale cărui solide baze au fost create cu adevărat de acesta, generalizarea, ca religie unică, de stat, a cultului monoteist al lui Iahve,

Pe plan militar, David constitui o armată permanentă, mobilă şi bine înzestrată, care-i permise să jtranşeze în favoarea sa conflictele angajate de Saul cu populaţiile exterioare; astfel îi învinse pe moabiţi, idumeeni, ammoniţi, filistini. Cruzimea cu care a lichidat astfel de împotriviri - spre exemplu, într-o campanie în teritoriul transiordanian, David a poruncit uciderea în proporţie de unu la trei a locuitorilor - a dus la stabilitate pe graniţe şi încheie, chiar, spinosul demers al integrării canaaneenilor. în interior şi-a consolidat sprijinul aristocraţiei (militară şi religioasă) prin măsuri de întărire a cultului. în capitala statului, stabilită la Ierusalim, oraş cucerit de el şi transformat, datorită poziţiei sale pe varful muntelui, într-o cetate cu apreciabile calităţi defensive, David a fixat cortul sfant (tabernacol) în care a adăpostit Arca Alianţei (cu divinitatea) şi a proiectat ridicarea unui templu de mari proporţii, care să întreacă în strălucire tot ceea ce evreii văzuseră pană atunci în peregrinările lor.

Considerat autor al psalmilor din Biblie, numit „regele sfant", „ales" să fondeze familia din care va ieşi Mesia, David a transformat confederaţia de triburi ebraice într-un stat sclavagist consolidat, deschizand pentru evrei „veacul de aur" al cărui apogeu va fi atins în vremea lui Solomon , fiul şi urmaşul acestuia.

---

Tag-uri: istorie, antichitate, personalitati

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 01 November '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---