Istoria romanilor este dominata la sfarsitul secolului al XVII-lea si primele decenii ale deceniului urmator (1688-1714) de puternica personalitate a domnitorului Constantin Brancoveanu.

A fost casatorit cu doamna Maria fiica lui Anton Voda, cu care a avut patru fii – Constantin, Stefan, Radu si Matei – si sapte fiice – Stanca, Maria, Safta, Ancuta, Elenca, Balasa si Smaranda.

In timpul domniei lui Constantin Brancoveanu cultura romaneasca a cunoscut o mare inflorire. Sotia domnitorului, Maria Brancoveanu, i-a sprijinit toate demersurile culturale: tiparirea de carti romanesti, grecesti, slave si chiar arabe, turcesti si georgiene, crearea unui stil arhitectural caracteristic epocii, dezvoltarea artelor decorative, ctitorirea de biserici si manastiri, restau rarea lacasurilor de cult mai vechi si impodobirea lor cu obiectele liturgice necesare.

Timp de 26 de ani , Constantin si Maria Brancoveanu au desfasurat o intensa activitate pentru a da timpului lor maxima stralucire culturala si artistica :
- au sprijinit Academia domneasca de la manastirea Sfantul sava din Bucuresti ;
- s-au ingrijit de activitatea scolilor din manastirile Sfantul Gheorghe Vechi si Coltea (Bucuresti) si a altor scoli din orasele tarii ;
- au sprijinit infiintarea unor biblioteci renumite cu lucrari procurate din mari centre culturale din Apus (la manastirile Margineni si Hurezi) ;
- au ajutat tiparirea Bibliei de la Bucuresti inceputa din timpul lui Serban Cantacuzino ;
- s-au infiintat prin osteneala familiei domnitoare si a mitropolitului Antim Ivireanul noi tipografii :la Buzau, Snagov, Ramnicu Valcea, Targoviste ;
- au ctitorit biserici la Potlogi si Mogosoaia (langa Bucuresti)
- Manastirea Hurezi, importanta si valoroasa asezare monahala, cel mai vast ansamblu de arhitectura medievala pastrat in Tara Romaneasca, pastreaza si in prezent biserica bolnitei ridicata de doamna Maria in anul 1696. Tabloul votiv din pronaosul bisericii mari infatiseaza familia Brancoveanu, in care se distinge chipul doamnei Maria.
- au ajutat infiintarea scolii de zugravi de la Hurezi ;
- au refacut manastirea Mamul (Oltenia) in care erau ingropati si membri ai familiei Brancoveanu ;
- au zidit o biserica in satul Doicesti (Dambovita);
- au ridicat manastirea din Ramnicu Sarat si au inchinat-o Manastirii Sfanta Ecaterina din Muntele Sinai;
- au initiat actiuni de refacere si imbunatatire la multe locasuri de cult : Cozia, Arnota, Bistrita, Strehaia, Sadova, Gura Motrului, Dintr-un lemn, Curtea de Arges,, Dealu, Snagov, bisericile Domneasca si Sfantul Dumitru din Targoviste.
- in Transilvania au zidit o biserica in Fagaras, alta in Ocna Sibiului, precum si manastirea Sambata de Sus ;
- in Constantinopol au zidit Biserica Sfantul Nicolae din cartierul Galata ;
- la Muntele Athos la Manastirea Sfantul Pavel au refacut un paraclis si o trapeza ;
- la Ismail, pe malul stang al Dunarii, au ridicat o biserica cu hramul Sfantul Gheorghe ;
- au acordat ajutoare permanente asezamintelor bisericesti din Balcani si Orientul Apropiat cazute sub dominatia turceasca.
- au acordat ajutoare materiale celor patru Patriarhii, unor manastiri de la Muntele Athos, Muntele Sinai, din Grecia si insulele grecesti ;
- au sprijinit activitatea carturarilor greci stabiliti la noi pentru a-si desfasura activitatea de profesori la Academia Sfantul Sava ;
- au purtat o grija deosebita romanilor din Transilvania si Bisericii lor.

Acestea sunt numai o parte din actiunile intreprinse de cei doi soti iubitori de credinta si cultura.Starea de maxima inflorire bisericeasca si cultural artistica din Tara Romanesca s-a sfarsit odata cu inlaturarea din scaun a lui Constantin Brancoveanu.

In Saptamana Patimilor a anului 1714 a sosit la Bucuresti Mustafa Aga ca sa-l prinda pe domnitor si sa-l duca impreuna cu toata familia lui la Tarigrad. A fost citit domnitorului firmanul in care era declarat hain si obligat sa implineasca porunca sultanului, iar in caz de nesupunere tara era trecuta prin foc si sabie.

Familia Brancoveanu a fost izolata de boierii si slujitorii Curtii, a fost deposedata de toate bunurile, palatele de la Mogosoaia, Potlogi si Obilesti au fost jefuite, precum si casele din Scheii Brasovului iar averile lor incarcate in 40 de care.

Apoi a inceput urcusul Calvarului. Romanii priveau tacuti, inmarmuriti si neputinciosi trecerea convoiului familiei Brancoveanu , inconjurat de ostasi otomani calari ; in prima careta se aflau domnitorul si sotia sa, urmau caretele cu cei 4 fii, cu ginerii, cu nora cea mai mare si nepotelul Constantin .

Ajunsi la Constantinopol, dupa un drum de trei saptamani, membrii familiei domnesti au fost jefuiti de tot ce aveau asupra lor si aruncati in intunecatele subterane de la Fornetta, din Cele sapte turnuri (Edicule) si in Groapa sangelui, de la 15 mai 1714.

Au fost supusi la chinuri indelungate iar pe data de 15 august au fost condamnati la moarte. Era ziua de nastere a domnitorului, implinea 60 de ani, si ziua onomastica a sotiei sale, doamna Maria.Drama executiei prin decapitare a fost surprinsa de Anton Maria Del Chiaro, secretarul florentin.

Dupa cumplitul sfarsit, trupurile martirizate au fost tarate pe uliti si apoi aruncate in apele Bosforului, iar capetele purtate in prajini si infipte la poarta seraiului unde au stat trei zile iar apoi au fost aruncate in mare.

Pe ascuns, la indemnul Patriarhiei Ecumenice, crestinii milostivi au cules din valuri « sarmanele ramasite ale mucenicilor » si le-au dus in taina si le-au ingropat, nu departe de Constantinopol, in insula Halchi, in biserica manastirii Maicii Domnului, zidita de imparatul Ioan Paleologul, ajutata inainte cu multe daruri de domnitorul martir.

Dupa uciderea domnitorului si a celor patru fii – spune cronicarul Del Chiaro – doamna Marica se gasea inchisa cu nepotelul ei, scapat ca prin minune de la moarte, cu nora si cu ginerii ei la Fornetta. Cativa binevoitori ai familiei s-au straduit sa le obtina rascumpararea ; plata a fost fixata la 50.000 de galbeni si banii au fost imprumutati cu dobanda uriasa si i s-au platit marelui vizir.

Dar, neimpacatii lor dusmani din Tara Romaneasca, nascocind minciuni au dat aceluiasi vizir 40.000 de galbeni pentru a zadarnici actul de obtinere a libertatii membrilor familiei Brancoveanu ramasi in viata. Astfel, pe neasteptate, ei au fost trimisi in surghiun la Kutahia, unde au stat trei ani, in cele din urma fiind eliberati si trimisi in tara.

Doamna Maria va face tot posibilul sa aduca in tara ramasitele pamantesti ale sotului ei. Abia in anul 1720 a reusit acest lucru si le-a inmormantat in Biserica Sfantul Gheorghe Nou. Deasupra mormantului, prin grija doamnei Maria, s-a asezat o lespede de marmura alba, cu chenar floral, specific brancovenesc, fara nici o inscriptie. Spre capul campului lespedei, marginita cu chenar, este sapata stema Tarii Romanesti, in centrul careia se poate distinge vulturul cu cruce in cioc, un indiciu ca acesta este mormant domnesc. In mod discret, evlavioasa doamna, pentru cinstirea memoriei sotului ei, a suspendat pe un suport, desupra criptei, o candela de argint cu o frumoasa lucratura cizelata tot in stil brancovenesc, cu inscriptia in litere marunte chirilice :

« Aceasta candela, ce s-au dat la s(ve)ti Gheorghie cel Nou, lumineaza unde odihnescu oasele fericitului Domnu Io Constantin Brancoveanu Basarab Voievod si iaste facuta de Doamna Marii Sale Mariia, carea si maria sa nadajduieste in Domnul iarasi aici sa i se odihneasca oasele ».

Textul inscriptiei nu mentioneaza si prezenta ramasitelor pamantesti ale copiilor ucisi odata cu tatal lor. Lumina candelei mormantului a acoperit taina inscriptiei timp de doua veacuri, fiind descoperita abia in iulie 1914.

Astfel, o noua raza de lumina mai dezvaluie putin din sufletul acestei femei deosebite. Ani in sir a incercat sa aduca ramasitele pamantesti ale sotului in tara, sa le ingroape in mod discret pentru a feri mormantul de profanare.poate ca a incercat si sperat toata viata sa aduca ramasitele pamantesti ale copiilor. Viata de dupa 1714 a insemnat numai lacrimisi durere in fata mormantului sotului si la gandul copiilor mormant e poate marea

Astfel, putem afirma pe buna dreptate ca viata Doamnei Maria Brancoveanu a fost una de exceptie, o viata de credinta si jertfa.

---

Tag-uri: cultura romaneasca, viata, credinta, jertfa

---

Categorie: Celebritati  - ( Celebritati - Archiva)

Data Adaugarii: 13 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---