„Nu ajunge să-ţi placă Mozart în comun pentru ca atracţia şi dorinţa sexuală reciprocă să se menţină" (G. Zwang, 1974) şi mai ales pentru a obţine satisfacţie sexuală mutuală, pentru a putea conferi şi trăi orgasmul sexual, nu numai la nivel strict fiziologic, ci şi în plan psihologic.

Sexualitatea umană, spre deosebire de cea animală, are dimensiunea unică a unui act conştient, mutual orientat şi expectat, de comunicare şi comuniune afectiv-senzitivă. Acesta este actul interpersonal de gratificaţie şi valorizare maximală a partenerului prin dăruirea de sine, prin care, în simbioză cu cuvantul, emoţia şi gandid, trupul însuşi devine un mijloc de comunicare senzitivă, de îmbogăţire a experienţei de cunoaştere şi de trăire afectivă, de aut orealizare matură a fiinţei umane. Sexualitatea umană este un aci de cultură relaţională şi, totodată, Şansa fundamentală a prelungiri' individului în timp prin procreaţie.

Dar dacă, la animal, instinctul sexual se desfăşoară într-un timp prestabilit, obţinand satisfacţie certă, în condiţii naturale, la om sexualitatea se poate activa oricand,. dar nu oricand şi oricum se poate ajunge la orgasm. Trăirile psihice (observaţia, dorinţa, acceptarea sau respingerea dorinţei, amintirile care aderă la dorinţă, tensiunea psihică a atracţiei, libidoul, interdicţia sau stimularea) amplifică sau inhibă instinctul sexual (A. Linczenyi, B. Radnai, G. Vikăr, 1977). Intimitatea conjugală este în fond o intimitate interacţională, în care sincronizarea „mesajelor" şi „acţiunilor" este condiţia armonizării conduitelor sexuale. Or, aceste conduite de rol sexual sunt ele însele perfectibile, se pot îmbogăţi şi rafina prin experienţă, dar se şi pot degrada, devitaliza, rutina în timp. în unele cazuri, conduitele de rol sexual sunt abia preformate, desfăşurandu-se în virtutea „programului filogenetic instinctual", fiind de cele mai multe ori lipsite de vibraţia afectiv-spirituală care să le confere şansa dezvoltării.

Inhibiţia, pudoarea, concepţia regretabilă că „această treabă merge şi aşa" sunt alimentate mai ales de falsele prejudecăţi educaţional-morale, care învăluie problema sexualităţii în „tăceri conspirative şi pudici taţi inutile", rezervandu-i sensul de „tabu". Desigur că difuzarea informaţiei sexuale, axată strict pe problematica anatomiei, fiziologiei şi igienei sexuale, a constituit un uriaş pas pe drumul culturalizării sexuale. Dar informaţia nu este suficientă în rezolvarea spontană a dizarmoniilor erotico-sexuale, dacă nu este completată cu educaţia şi experienţa sexuală şi, în primul rand, cu cultivarea unor comportamente şi atitudini adecvate actului sexual ca act interpersonal.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Dragoste si Sex  - ( Dragoste si Sex - Archiva)

Data Adaugarii: 30 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---