Inrudit de aproape cu cerbul rosu (sau nobil) European, raspandit candva in statul New York pana in Oregon si din New Mexico pana in tundra din Alberta, Wapiti (Cervus canadensis) nu mai supravietuieste astazi decat in parcurile nationale din Canada si SUA. Cerbul Canadian apartine clasei mamiferelor, ordinul Artiodactyla, familia Cervidee si reprezinta forma cea mai robusta si mai mare de cerb actual, unii masculi putand atinge inaltimea de 170cm si greutatea de 500kg, adica dimeniunile unui cal. Cerbul nord American mai are insa si alte particularitati prin care se deosebeste de cerbul European: forma coarnelor si mugetul care difera de cel al cerbului rosu. In plus in perioada imperecherii acesta ajunge numai piele si os.

Primul European care a vazut un wapiti a fost francezul Jaque s Cartier, exploratorul fluviului San Lorenzo. La intoarcerea din calatorie acesta va relata despre existenta unor cerbi gigantici, care la acea data, populau in numar foarte mare intinsele paduri canadiene. Tot acesta va mai nota ca, pentru diversele triburi de indieni aceste animale reprezentau atunci principala sursa de hrana si piei, alaturi de bizoni. Lucrurile acestea se petreceau in 1535, cand harta Americii nu fusese desenata decat intr-o foarte mica masura, iar bogatia de viata animala de acolo le parea primilor exploratory de-a dreptul inepuizabila. Si totusi in mai putin de 400 de ani, la fel ca si bizonul, wapiti a fost la un pas de a se stinge. Vanat excesiv de noul sosit pe continent, cerbul nord American va devenii piesa cea mai de prêt a cabinetelor cu trofee de vanatoare.

In cadrul speciei in functie de raspandirea lor zoologii disting mai multe subspecii geografice, altele decat cea tipica pentru Canada rasariteana si anume Cervus c. Nelsoni (din muntii Rosii) sau Cervus c Rosvelti(specific padurilor de pe coasta pacificului din British Columbia pana la California septentrionala).

Numele current de wapiti este rezervat insa rasei tipice, celalalte subspecii fiind desemnate prin termenul englezesc de “elk”. La fel ca toate cervideele spre deosebire de bovidee coarnele lor sunt anuale si caducei, se regenereaza in fiecare primavera intr-un interval de 3-4 luni, sub actiunea hormonilor sexuali, apoi cad de la un anumit loc. De-a lungul anilor coarnele se ramifica tot mai mult sporind astfel frumusetea si eleganta cerbilor. Pentru unii specialisti aceste podoabe de natura cornoasa ar constituii in primul rand un mechanism de termoreglare si d-abia in al2lea rand o arma de lupta intre masculi in perioada de imperechere. Cel mai important pradator al cerbului Canadian este lupul, acolo unde si acesta din urma mai supravietuieste sau nu are la dispozitie prazi mai facile. Un wapiti in deplinatatea fortelor sale este perfect capabil sa lupte cu success impotriva lupului, folosindu-si atat coarnele cat si picioarele. De cele mai multe ori victimele lupilor sunt exemplare bolnave, debile sau batrane.
Spre deosebire de aceasta selectie naturala, prin vanarea celor mai superbe (trofee) animale omul a practicat multa vreme o selectie de tip negative, eliminand tocmai exemplarele cele mai valoroase pentru perpetuarea speciei. Fara existenta parcurilor si a rezervatiilor naturale specia ar fi fost condamnata la disparitie.
_{sursa imaginii : wikipedia.org}

---

Tag-uri: cerbul rosu, elk, cerbul obil, cervus canadensis, canada, sua

---

Categorie: Animale  - ( Animale - Archiva)

Data Adaugarii: 22 November '07

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---