Toretic, fiecare gand al nostru are o şansă din trei: să-l rostim şi să fie înţeles, să prindă viaţă, dar să nu fie priceput, sau... să moară nerostit.

Cand nu găsim vorbele potrivite, rătăcim printre cuvinte. Uneori, descoperim cu surprindere că există cineva care pune pe hartie, în film, muzică sau picturi gandul nerostit de noi. Filmul Sofiei Coppola e o dovadă.

O tanără se trezeşte într-un hotel de lux. Petrece minute nesfirşite la fereastră şi e atît de plictisită, încît mintea ei pare părăsită de orice gînd. Vorbeşte la telefon cu o prietenă şi înţelegi că e absolventă de Yale, licenţiată în filozofie şi că se plictiseşte îngro zitor la Tokio, unde a trebuit să-şi însoţească soţul, un fotograf celebru.
„Nici nu mai ştiu cu cine m-am măritat", spune ea la telefon. E Charlotte, eroina principală a filmului Rătăciţi printre cuvinte (regia şi scenariul SOFIA COPPOLA, Oscar pentru cel mai bun scenariu original) şi trăieşte dilema singurătăţii în metropolă. Ea e punctul de plecare în povestea de astăzi, poveste care are o eroină cu totul şi cu totul specială.

Doamna respectiva trăieşte într-un oraş mare, e educată şi are o diplomă pe care o poate înrăma şi expune pe un perete (nu e de la Yale, dar e suficient de bună). Ca CHARLOTTE din film, eroinei acesteia i se întîmplă să se trezească dimineaţa şi să petreacă minute în şir cu ochii pe fereastră, fără să se gîndească la nimic.
I se întîmplă să vorbească cu partenerul ei de viaţă şi să i se ceară părerea despre un lucru fără importanţă (culoarea cravatei, locul şosetelor) şi, obosită, să încerce să răspundă doar ca să se afle în treabă, fără să-şi mai aducă aminte ce a răspuns. Sau i se întîmplă, asemenea unui alt personaj din film, să asculte discursul unui şef, coleg, prieten despre cum ar trebui să ducă la bun sfîrşit un proiect şi să i se pară că tot ce aude e în limba japoneză.

Iar cînd vecinul de scaun face pe translatorul şi rezumă totul la o singură propoziţie, să întrebe suav: „Doar atat a spus şefu'?"

Doamna despre care vorbim trăieşte, ca şi Charlotte, dilema singurătăţii într-o metropolă, unde, deşi eşti înconjurat de multă lume, nu ai foarte mulţi prieteni. Iubeşte, dar iubirea ei are urcuşuri şi coboraşuri. Are momente cînd se întreabă: „Oare cine e bărbatul care e langă mine?", nu pentru că nu-şi mai aduce aminte cum îl cheamă, ci pentru că se gîndeşte dacă nu cumva, dincolo de ceea ce a văzut la el, se ascund alte caracteristici nedescoperite încă. I s-a întîmplat şi ei, asemenea eroinei din film, să întîlnească într-un club un domn cu care a intrat în vorbă. Nu şi-au spus mare lucru, dar au realizat că între ei există „mind chemistry".

E ca atunci cînd simţi că ai găsit sufletul pereche, doar că e CREIERUL PERECHE. Şi în conversaţia lor s-a întîmplat ceva, acel ceva care a ajutat-o să vadă lucruri neştiute despre sine. Să-şi dea seama că cele mai mari războaie sunt în mintea ei, nu în lumea din jurul său. Şi din tandreţea aceasta complice, mentală, a rezultat o întîlnire de neuitat într-o viaţă de om. Dacă te întrebi cine e eroina mea de astăzi, e cazul să mai citeşti încă o dată rîndurile de mai sus. Ţi s-a întîmplat şi ţie (sau ţi se va întîmplă) să trăieşti un moment de maximă blazare/plictiseală în care să nu mai conteze nimic din ceea ce e în jurul tău. Să rătăceşti printre cuvinte fără să mai ştii să-ţi exprimi sentimentele. Şi să întîlneşti într-o zi un om care nu era sufletul tău pereche, ci creierul tău pereche. Te-a ajutat pe tine şi, fără să-şi dea seama, s-a ajutat pe el. Tu eşti eroina mea de astăzi. Du-te să vezi filmul SOFIEI COPPOLA, Rătăciţi printre cuvinte, e o excursie prin gandurile tale, care ar putea muri, căci sunt nerostite încă.

---

Tag-uri: celebritate, filme, hollywood

---

Categorie: Cinematografie  - ( Cinematografie - Archiva)

Data Adaugarii: 15 September '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---