FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,355
Votes: 1
Fame Riser
          
Fame Rank
10
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu - a saptea parte

Tag-uri Populare


literatura   opera   comentariu   caracterizare   roman   referat   poezie   personaj   arta   viata   timp   iubire   caracterizare indirecta   caracterizare directa   zambet   sarut   dragoste   cultura   povestirea   poet   filme   dorinta   prietenie   fericire   dreptate   basm   poveste   univers   eseu   relatii   lacrimi   sentimente   ganduri   frumusete   amintiri   aminitiri  

All Tags

Famous Forum

 

Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu - a saptea parte

 Q:   Intreaba despre Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu - a saptea parte       
Prezentare generala a operei Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu - a saptea parte In Hanu-Ancutei structura serialului impune, dupa cum am mai precizat, o relatare specifica, realizata ca „un act oficiat dupa un anume ceremonial" (Ion Vlad, Povestirea. Destinul unei structuri epice). Regia e complicata, iar ritualul povestirii - mult mai important decat intamplarile povestite.

Animatorul desfasurarii ceremonialului este, cum am aratat, comisul Ionita secondat de Ancuta, care, ca si mama ei in alte vremuri, „impartea vin si mancari, rasete si vorbe bune", fiind la fel de „sprancenata si de vicleana". Ascultatoare interesata, hangita cea tanara leaga firul cu epocile trecute, prin amintirea „celeilalte Ancute". Asteptati si bine primiti, nou-venitii se integreaza usor cercului de povestitori-ascultatori, dupa ce au adoptat gesturile si atitudin ile ritualice (ei gusta din puiul fript si inchina o ulcica noua cu vin proaspat). Inchinarea vinului, care creeaza firesc bunavoie si multumire, este neaparat urmata de istorisirea unei intamplari mai mult „infricosata" si mai „minunata" decat cea care a precedat-o, oaspetii de la han distingandu-se prin maiestria de a talcui in cuvinte „lucrarile acestei lumi".

Autonome, pline de haz sau naprasnice, istorisirile se inlantuie prin formule si urari caracteristice aceluiasi ceremonial complicat, potrivit canonului oralitatii. De pilda, prima povestire se incheie cu fraza: „S-acum sa mai primim vin din ulcele si sa incep alta istorie pe care de mult voiam sa v-o spun...", iar a doua se deschide cu o referire la aceeasi promisiune a comisului Ionita, a carei amanare continua ii stimuleaza pe ceilalti povestitori, antrenandu-i in competitia narativa: „Cu ulcica-n mana stanga, comisul Ionita isi mangaie cu doua degete de la mana dreapta mustatile tusinate. Dregandu-si glasul, se pregati sa inceapa o povestire mai strasnica..."

Dupa cum apreciaza Ion Vlad (op. cit.), „independent de procedee, comportari sau reactii, povestirile se coreleaza, iar conexiunea lor are un firesc de discurs romanesc. O umanitate isi asuma riscul istorisirilor, realizand simbo-lurile generale ale lumii: inteleptul, razboinicul, umilul, calatorul, calugarul, batranul, cunoscatorul naturii si al legilor firii, frumusetea si ofilirea varstelor, revoltatul, suferindul etc. Dragostea si ura, tradarea si suferinta, spiritul justitiar, curajul si razvratirea, intelepciunea, echilibrul si, mai presus de acestea, credinta in puterile vietii se orchestreaza in acest roman-epopee inchinat memoriei unui popor".


Tag-uri: comentariu, literatura, povestirea



Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 07 December '10


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :