O tipologie mai completă a stilurilor vieţii conjugale ne-o oferă I. F. Cuber (în 1965 si 1971). Tipurile conturate nu semnifică grade de fericire sau acomodare (ajustare) maritală (persoanele din toate cele cinci tipuri fiind corect acomodate, cele mai multe fiind mulţumite sau chiar fericite), ci ele reprezintă mai curand cinci moduri diferite de acomodare, desemnand totodată cinci concepţii asupra căsătoriei:

- tipul căsniciei celor obişnuiţi cu conflictele, caracterizat prin frecvenţa conflictelor, rareorţ ascunse copiilor, dar puţin exteriorizate faţă de prieteni, rude, vecini. Conflictul e oricand potenţial şi atmosfera de tensiune prezentă. Cu toate acestea cuplul ajunge rar la disoluţie. după trecerea crizei totul reintrand în normal. Această formulă de interacţiune devine vitală pentru parteneri, scăpand uşor unei explicaţii cauzale. Unii psihiatri au ajuns atat de departe, încat sugerează în acest sens existenţa unei trebuinţe profunde a soţilor de a se lupta unul cu. altul, transformand-o într-un factor coeziv care asigură continuitatea căsătoriei. Oricum, „manuirea tensiunii" „înlănţuirea şi disimularea ei", devenită obişnuinţă a relaţiei şi o forţă vitală dominantă, asigură acestui tip de căsnicie o existenţă îndelungată ;

- tipul căsniciei devitalizate actualizează problema discrepanţei intre „primii ani" de convieţuire şi cei care urinează. Specific acestui tip de căsătorie este faptul că relaţiile de armonie, comunicare şi iubire se devitalizează treptat, ajungand să contrasteze sensibil cu imaginea primilor ani (partenerii petrec mai puţin timp împreună, relaţiile sexuale sunt mai puţin satisfăcătoare, interesele şi activităţile sunt mai puţin împărţite, cel puţin nu în modul profund şi semnificativ în care erau odinioară). Îi mai leagă încă interesul comun pentru creşterea şi educarea copiilor, pentru evoluţia profesională a celuilalt. Aceasta nu presupune însă o participare afectivă ş o împărtăşire autentică în problemele' intrinsece ale profesiunii. Lipsită de vibraţia dimensiunii emoţionale, relaţia ajunge uneori „un vid dureros". Perechea devine apatică, fără viaţă, cu o stare de tensiune sublatentă. Cui toate acestea, se ajunge relativ rar la desfacerea căsătoriei, de cele mai multe ori ambii parteneri complăcandu-se în această atmosferă de indiferenţă. Acest tip de relaţie, în care conflictul este îngrădit de „confortul coliviei deprinderii", în condiţiile cerinţelor şi aşteptărilor exterioare legale - este extrem de comun. în timp ce acestei relaţii maritale îi lipseşte vitalitatea, soţii persistă în a resimţi „ceva" care îi leagă, fie acest ceva „căminul", „casa" sau numai amintirile ;

- tipul căsniciei pasiv-cordiale (binevoitoare) are multe puncte comune cu tipul căsniciei devitalizate, cu deosebirea că în acest ultim caz pasivitatea caracterizează încă de la început relaţia. Modurile de asociere în aceste cupluri sunt confortabil adecvate, lipsite de tensiune şi conflictualitate, deşi unii admit un reziduum de resentimente şi frustrări subtile. Uneori angajarea într-un astfel de mod de viaţă se face deliberat, intenţional : este vorba de persoane ale căror interese şi energii creative sunt direcţionate în alte sensuri decat parteneritatea (de exemplu, bărbaţii dedicaţi carierei lor, femeile preocupate exclusiv de copii), care, fie că nu pot, fie că nu vor să se investească emoţional şi creativ, complet, în relaţia bărbat-femeie. Modelul familial pasiv-cordial facilitează realizarea şi a altor scopuri, dand posibilitatea persoanelor care doresc în mai mare măsură independenţa personală să obţină un minimum de inconvenienţă faţă de soţ ;

- tipul căsniciei vitale se bazează pe o relaţie empatică, autentică între parteneri, care devine esenţială pentru viaţa lor. Prezenţa partenerului este indispensabilă pentru sentimentele de satisfacţie pe care le asigură acesta. Indiciul că relaţia este vitală derivă din sentimentul că e importantă, mai curand decat din faptul că exprimă o activitate reunită. Astfel, orice activitate e percepută ca fiind plată şi neimportantă dacă partenerul nu participă la ea. Satisfacţia centrală a partenerilor unui asemenea cuplu este de a trăi unul prin celălalt, aceasta dominandu-le interesul, gandurile şi acţiunile. Persoanele aflate în asemenea relaţii nu-şi pierd propria identitate ; ele pot apărea în anumite situaţii în poziţii de rivalitate sau competitivitate, conflictuale chiar.
„Vitalii" se deosebesc fundamental de „cei obişnuiţi cu conflictele" prin faptul că atunci cand apar dezacorduri acestea sunt pe probleme importante pentru ei şi pentru relaţia lor. în relaţia vitală, dezacordurile nu ajung la conflict, în timp ce în relaţia „celor obişnuiţi cu conflictele pare să funcţioneze o regulă după care nicâ un conflict nu trebuie rezolvat cu adevărat (soţul sau soţia nu recunoaşte niciodată că „celălalt are dreptate") ;

- tipul căsniciei bazate pe relaţie totală este asemănător relaţiei vitale, cu adăugirea că punctele de mutualitate vitală sunt mai numeroase, toate problemele importante ale vieţii sunt vital împărţite. Este cazul căsătoriilor în care, de exemplu, soţul - personalitate ştiinţifică recunoscută - convieţuieşte de peste 30 de ani cu soţia,, sa, care îi este „prietenă, soţie şi partener". între ei există puţine zone de tensiune, iar diferenţele de opinie care au putut apărea au fost dizolvate uneori prin compromis, alteori prin cedarea unuia sau altuia dintre soţi, problema principală nefiind „cine are dreptate", ci. „cum poate fa rezolvată mai bine problema fără a strica relaţia". Ei nu-şi pierd niciodată sentimentul de unitate sau simţul vitalităţii şi centralităţii relaţiei lor, aceasta fiind izvorul principal al menţinerii căsniciei.

Trebuie menţionat că aceste cinci stiluri de viaţă familială, deşi au tendinţa de stabilitate în timp, pot suferi modificări, un cuplu putand să-şi modifice stilul marital de mai multe ori în cadrul unei căsătorii. Tipologia maritală defineşte în primul rand relaţia şi nu personalităţile soţilor, o aceeaşi persoană putand să se manifeste într-o anumită relaţie ca fiind vitală, iar în alta ca fiind pasiv-cordială. E posibil, de asemenea, ca o persoană să poată trece într-o relaţie pasiv-cordială sau devitalizată cu propriul partener, angajandu-se într-o relaţie vitală extra-conjugală sau să-şi exprime „vitalitatea" în profesie.

---

Tag-uri: familie, cuplu, societate, relatii

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 17 August '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---