"Regele spionilor", cum l-a numit Bismarck, s-a născut la Merseburg, în anul 1818. Lui i se datoreşte organizarea spionajului german. De la intrarea în activitate, Ştieber nu a avut decat un singur gînd : să facă din poliţia secretă un organism independent, care să vegheze la siguranţa internă şi externă şi care să nu depindă de armată.Va reuşi oare ?

în 1847, prin căsătoria cu fiica unuia dintre directori, se introduce în uzinele Schoeffel, din Silezia. Pentru că interesele o cereau, instigă pe lucrători. Cu abilitate rafinată, pentru dezordinea din uzină îl scoate vinovat pe celălalt director, care este arestat şi condamnat la închisoare. In 1850, este numit polizeirath (consilier de poliţie). In 1854, obţine de la rege deplină libertate în organiz area serviciilor secrete în Austria, Boemia, Saxonia, Luxemburg şi Franţa.
Metodele pe care poliţia secretă germană le folosea erau dintre cele mai crude. Opinia publică, revoltată, cere destituirea lui Ştieber. Se părea că s-a pus punct carierei sale.
în 1863, este întalnit în Rusia, unde-şi caştigă mari merite prin descoperirea autorilor complotului din septembrie, complot împotriva ţarului. Tot aici organizează un corp special de poliţie împotriva emigranţilor polonezi.

Nu mult după aceea, un ziarist îl prezintă lui Bismarck care-l însărcinează cu misiunea de a pregăti, prin acte de spionaj, invazia în Austria. Pentru organizarea reţelei de spionaj Ştieber recrutează spioni sedentari. însărcinaţi să dea informaţii asupra mişcării trupelor austriece, asupra stării de spirit a populaţiei, asupra resurselor alimentare etc. El însuşi, deghizat în negustor ambulant, saltimbanc sau fotograf, cutreieră Boemia în acelaşi scop.
După victorie s-a văzut cat de mare a fost aportul adus Germaniei de către spioni şi, bineînţeles, de către organizatorul Ştieber. Ca o recompensă, e numit consilier intim şi director general al poliţiei statului.
In 1863, deci cu un an înaintea războiului împotriva Danemarcei, înfiinţează la marele stat-major o secţie de Informaţii distinctă - „Nachrichten bureau" - şi i se pun la dispoziţie 1.300.000 franci pentru organizarea reţelei de spionaj în Franţa. Rezultatul operaţiunilor este uimitor.

Intre 1866-1869, patrusprezece departamente din nordul Franţei sunt împărţite în patru sectoare de spionaj, iiI căror şefi îşi aveau reşedinţele în Bruxelles, Lausanne, Geneva şi Berlin. Pe lîngă cei peste 1 000 spioni rezidenţi, mui sunt trimişi în Franţa circa 4000 de „agricultori", „horticultori", ..viticultori". 8 000 femei şi fete sunt trimise pentru serviciu în cafenele, restaurante, cofetării, hoteluri. Părăsesc Germania, tot în slujba spionajului, 200 guvernante pentru familiile ofiţerilor superiori şi ale oamenilor politici. 13 000 spioni veniseră în Franţa să întărească rlndurile celor deja existenţi.

Meritul în instruirea şi organizarea unei astfel de reţele de spionaj îi revenea lui Ştieber, „regele spionilor".
îndeplinindu-şi cu brio misiunea de a informa centrul despre fortificaţiile construite de englezi în Indochina, pleacă apoi la Port-Artur, unde studiază tot stadiul lucrărilor de fortificaţii. Nimeni nu-i bănuia calitatea, pentru că juca foarte bine rolul de botanist. înregistrează Informaţii deosebit de importante, una dintre ele atră-glndu-i atenţia în mod deosebit : japonezii care lucrau nici erau camuflaţi în chinezi.

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---