Spionajul german a avut primele începuturi de organizare mult mai înainte decat cel francez.Astfel, în 1836 exista la Coblentz o secţie specială, însărcinată cu culegerea de informaţii din Franţa.

Nu putem vorbi de organizarea spionajului german fără a nu pomeni de Stieber, pe care Bismarck l-a botezat „Regele Spionilor".
Stieber s-a născut la Merseburg, în anul 1813, într-o familie burgheză.
în anul 1847 se introduce în uzinele Schoeffel din Si-lezia, unde se căsătoreşte cu fiica unuia din directorii uzinei.
Instigă pe lucrători, denunţînd, ca autor moral al mişcării socialiste din 1848, pe celălalt director al uzinei, care este arestat şi condamnat la un an închisoare.
In acelaşi timp apără în timpul proceselor pe lucrătorii acuzaţi de rebeliu ne şi înaltă trădare.

In anul 1850 a fost numit Polizeirath (consilier de poliţie, în urma unor servicii aduse regelui Prusiei.
De la intrarea sa în acţiune, Stieber n-a avut decat un singur vis, acela de a face din poliţia secretă un organ independent, care să vegheze la siguranţa internă şi externă, nedepinzand de armată.
In anul 1854. el obţine de la rege libertatea de a extinde serviciul secret în Austria, Boemia, Saxonia, Luxemburg şi Franţa.
In interiorul Germaniei, poliţia secretă nemulţumeşte prin procedeele sale opinia publică, ceea ce face ca Stieber să-şi piardă postul.
El nu disperă, se duce în Rusia, unde-şi caştigă mari merite prin descoperirea autorilor complotului din septembrie 1863 contra ţarului şi prin organizarea unui corp de poliţie împotriva emigranţilor polonezi.

Catva timp după aceea este prezentat de un ziarist lui Bismarck, care îi dădu misiunea să pregătească invazia în Austria.
Stieber cutreieră Boemia deghizat în negustor ambulant, în saltimbanc şi fotograf. Organizează o reţea de spioni sedentari, însărcinaţi ca, la declararea războiului, să dea informaţii asupra mişcărilor trupelor austriace, stării de spirit a populaţiei şi cantităţii de resurse în alimente, grăunţe şi furaje. In timpul războiului, aceşti agenţi au fost de mare folos armatei prusiene.
După victorie, este numit consilier intim şi director general al poliţiei statului.
în anul 1868, cu un an înainte de războiul cu Danemarca, el organizează la Marele Stat-Major german o secţie distinctă de informaţii, purtand numele de „Nachrich-ten Bureau".

Tot el propune lui Bismarck reorganizarea reţelei de spionaj din Franţa în vederea ostilităţilor viitoare.I se pune la dispoziţie un milion trei sute mii franci.însoţit de cei doi locotenenţi ai săi, polonezul Zerniki şi Kaltenbach, organizează în anii 1866-1869 patrusprezece departamente din Nordul Franţei, împărţite în patru sectoare de spionaj, ai căror şefi îşi aveau reşedinţa la Bruxelles, Lausanne, Geneva şi Berlin.

Pe langă cei peste 1000 de spioni rezidenţi, au fost trimisi in Franţa încă circa 4000 agricultori, horticultori si Viticultori.
In afară de aceştia, mai veniseră în acelaşi scop încă 8000 do femei pentru serviciul în cafenele, restaurante, cofetării şi hoteluri, precum şi cateva zeci de nemţoaice tinere şi frumoase, pentru cantinele garnizoanelor franceze de la frontieră, şi aproape 200 de guvernante pentru, familiile ofiţerilor şi oamenilor politici.
în felul acesta, 13 000 de spioni veniră să întărească randurile celor aflaţi, deja, în Franţa.

După sfîrşitul războiului din 1870, serviciul de spionaj german a fost reorganizat şi adaptat la noua situaţie.
în anul 1882, însuşi prinţul moştenitor de Saxa, Meiningen, ginerele Kronprinzului şi maior de infanterie, făcea parte din Diviziunea a III-a a Marelui Stat-Major şi se ocupa în special de studiul asupra armatei franceze.
în anul 1883, francezii descoperă o vastă organizaţie, menită să saboteze transporturile de mobilizare ale armatei franceze. Sunt depistaţi, de către organele contrainformative, circa 56 de străini în fruntea staţiunilor nod de comunicaţie din nordul Franţei.
In anul următor', din 1641 de străini, numai 182 refuză să fie naturalizaţi ; restul sc pun, prin acest mijloc, la adăpostul oricărei bănuieli şi licenţieri din serviciul căilor ferate.
în anul 1897, găsim serviciul de informaţii german organizat pe 3 diviziuni şi un birou special, denumit „Nachrichten Bureau". Acesta era însărcinat cu procurarea informaţiilor de mare. importanţă, precum şi cu centralizarea rapoartelor primite de la celelalte 3 diviziuni.Fiecare diviziune se ocupa de o anumită ţară.

Pe timpul războiului mondial, serviciul de spionaj german avea tot 3 diviziuni : politică, navală şi militară, astfel cum fusese organizat în cele din urmă de marele spion Stieber.
Această organizare pare să se fi păstrat şi după încetarea ostilităţilor, dovedind tradiţionalismul germanilor şi în această materie.
Diviziunea politică. Avea scopul de a culege toate informaţiunile de ordin politic necesare statului. Ea era împărţită în mai multe secţiuni; fiecare secţiune se ocupa de cate o ţară.
Agenţii secreţi ai secţiunii politice trec la început prin celelalte două secţiuni : militară şi navală.

Cei ce se disting în împrejurări bine constatate sunt repartizaţi in secţiunea privată şi subordonaţi şefului statului.
înainte de război, această secţiune depindea de cabinetul împăratului Wilhelm al II-lea. care aprecia într-o largă măsură utilitatea ei.
Diviziunea navală aparţinea Ministerului Marinei, sub denumirea de Secţia a III-a se se ocupa de culegerea de informaţii despre marina celorlalte state. înainte de război, acest serviciu a fost condus de căpitanul Von Tappken.
Diviziunea militară aparţinea Ministerului de Război şi avea ca scop să furnizeze informaţii militare Statului-Major german.
Această diviziune era împărţită în mai multe secţiuni, corespunzătoare ţărilor unde se executa serviciul de spionaj.

Agenţii întrebuinţaţi se împărţeau în trei categorii :
1. Şefii centrelor de spionaj erau spioni care făcuseră dovada capacităţii şi abilităţii lor. Poligloţi, înzestraţi eu distinse facultăţi intelectuale şi cu o bogată cultură generală şi militară, prezentabili şi bum psihologi, erau aleşi cu cea mai mare îngrijire, de preferinţă dintre foştii ofiţeri.
Weeare clin aceştia conducea acţiunea de spionaj într-o regiune şi vizita din cand în cand pe agenţii sedentari, pentru a se convinge de felul cum ei acţionează.
2. Agenţii însărcinaţi cu misiuni speciale erau acreditaţi pe lîngă ambasade, unde prineau însărcinări diferite.
Ei sunt mai înainte instruiţi în chestiunile generale de spionaj, cat şi în chestiunile militare în care vor fi întrebuinţaţi : experţi navali, aeronautici, contraspionaj etc
3. Agenţii sedentari erau răspandiţi pe întreg teritoriul ţării adverse, de preferinţă în oraşele unde erau trupe şi în apropierea locurilor întărite, a punctelor strategice şi a stabilimentelor şi instituţiilor militare care prezintă un interes deosebit pentru inamic.

Ocupaţiile acestor agenţi sunt diferite : industriaşi, negustori, ingineri, fotografi, directori de agenţii - germani de origină ; ei procurau informaţii mărunte, care erau continuu controlate şi care, centralizate de şefii centrelor de spionaj, duceau la concluzii îndeajuns de interesante.
Sub aparenţa unor ocupaţii oneste, agenţii sedentari pot lucra în cea mai mare libertate, nebănuiţi de nimeni, neavand legături decat cu şefii centrelor de spionaj şi neştiind unul de altul.

Foarte mulţi se ocupau cu conducerea hotelurilor, una din îndeletnicirile care pot ajuta cel mai mult în materie de spionaj. Nicăieri nu este mai uşor a umbla în bagajele unui curier lipsit de precauţie ca într-un hotel.

---

Tag-uri: spionaj, interese, guvern, contraspionaj

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 11 October '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---