Statistics:
Visits: 1,637 Votes: 0 Fame Riser |
Fame Rank
N/A
Fame Riser
|
|||||||||||
Relatia dintre tematica liricii lui Goga si conceptul conform caruia lirica lui Octavian Goga este 'Cantarea patimirii noastre'
Q: | Intreaba despre Relatia dintre tematica liricii lui Goga si conceptul conform caruia lirica lui Octavian Goga este 'Cantarea patimirii noastre' |
Tematica liricii lui Goga se afla si ea in concordanta cu definitia mai sus citata.
O cercetare globala a acestei creatii evidentiaza prezenta a patru mari teme de inspiratie:
1. Natura edenica a Transilvaniei, convertita in templu al suferintei este descrisa in poezia intitulata "Noi". Titlul acesteia este simbolic, semnificand tara, fiinta nationala si constiinta indurerata a poetului.
Este o natura mirifica in care cresc "codri verzi de brad" si unduiesc "campuri de matasa", o lume solemna si hieratica, purificata prin lacrimile tuturor, convertite in roua: "Si fluturii sunt mai sfiosi Cand zboara-n zari albastre Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre ".
Tara descrisa de Goga este, geografic vorbind, teritoriul traversat de Mures si de cele trei Crisuri; prin tran sfigurare, aceasta devine "un Eden captiv, taram al sacralitatii incatusate, tara a durerii, a visului neimplinit" (D. Micu).
Prezenta naturii in existenta oamenilor este simbolizata in poezia "Oltul", alcatuita pe baza antitezei romantice dintre trecutul grandios si prezentul inlantuit.
Nascut in pretimp si infratit cu poporul in dimineata istoriei, Oltul este "batran", "tata", "frate", "haiduc", "drumet" trecand prin mai multe ipostaze existentiale, pana la cea sublim-fabuloasa din timpurile legendare:
"Zdrobita-n praf murea arama Si codrul chiotea, viteazul; Iar tu, fratane, mare mester, Biruitor frangeai zagazul Si, -mbujorandu-te la fata, Treceai prin vaile afunde, incovoindu-ti indaratnic Maretul tau grumaz de unde".
Proiectand raul din istorie in legenda si din legenda in mit, autorul extinde tenta fabulosului eroic si asupra oamenilor din acele vremuri:
"Cand la strigarea ta de tata
Grabeau din codri lapoiene,
Strangand sacuri a subtioara,
Feciorii mandrei Cosanzene".
in contrast cu aceasta maretie, prezentul este simbolizat prin emblema tragica a Oltului "incins cu lanturi", integrat "patimirii" colective si chemat la razbunari grandioase.
Natura descrisa de Goga se incadreaza in "cantarea patimirii noastre", fiind mereu in comuniune cu omul: spre Olt, se indreapta, in ceasul de taina al inserarii, ardelenii, in pelerinaj sacramental ("Oltul"); moartea unei tinere dascalite este proiectata cosmic, prin absenta soarelui, ca la un sfarsit de Univers ("Dascalita"); imaginea unui cosas sarman are drept fundal o natura trista, aflata parca in agonie ("Cosasul") si exemplele ar putea continua.
2. Existenta tragica a taranului ardelean constituie o a doua tema de inspiratie concretizata in poezii cum ar fi: "Plugarii", "Clacasii", "Un om", "Cosasul", "De demult". in toate este infatisat un taran anonim ridicat la rang sacru prin patimirea colectiva. "Plugarii" este o oda in tonalitati elegiace, inchinata truditorilor gliei, carora autorul le face un impresionant portret moral.
Nascuti din lumina curata a cerului albastru st solidari mereu cu natura ("Frati buni ai frunzelor din codru. Copii ai mandrei bolti albastre"), plugarii sunt definiti prin doua mari componente existentiale: jalea ancestrala si truda fara sfarsit ("Urziti din lacrimi si sudoare"). ;
Creatori ai unui folclor cu valori pulsand spre eternitate, plugarii sunt incununati cu nimbul sfinteniei, nascut din lunga lor mucenicie:
"Si nimeni truda nu v-alina
Doar bunul cerului parinte,
De sus, pe frunte va aseaza
Cununa razelor lui sfinte ".
Strofa a VII a este mesianica: cei infratiti cu natura eterna, cei inocenti si puri ca albastrul cerului, vor izbavi prin "roua suferintei" "tarana" plaiului romanesc.
Tot din "patimirea'' colectiva se intrupeaza si imaginile individuale ale unor tarani: "un biet cosas cu fata supta" (comparat cu "un mucenic de legea veche" - "Cosasul"), un anonim singur cu sapa lui, in viata ca si in moarte ("Un om ").
Poezia inchinata taranului cuprinde insa si prevestirea unor razbunari fara nume, anuntate intr-un limbaj aluziv, amintind de profetiile biblice:
"Ci-n pacea obidirii voastre,
Ca-ntr-un intins adanc de mare,
Traieste-nfricosatul vifor
Al vremilor razbunatoare ".
("Plugarii").
3. Satul ca spatiu in care natura si oamenii se afla sub semnul unui destin tragic.
Este cazul satului "din margine de codru / Revarsat sfios in vale", caruia ursitoarele i-au harazit sa fie parasit de "voinici" (plecati spre alte zari, mai prietenoase) (Asteptare).
Solidar in fata destinului sau si "De-a pururi fara crezamant/ La Dumnezeu, acolo-n cer,/Si la-mparatul, pe pamant", satul lui Goga capata o maretie a tristetii, unica in literatura romana.
Motivatia acestei viziuni se cuvine a fi cautata in jalea existentiala, transmisa din neguri de vreme, ca un bocet colectiv al ardelenilor carora istoria le-a harazit o soarta vitrega si nemeritata; Ardealul lui Goga este un taram misterios si sacralizat prin tanguirea colectiva, taram care se reflecta in imaginea satului, asa cum cerul intreg se rasfrange intr-un bob de roua.
Satul lui Goga este un spatiu patriarhal, dominat de imaginea casei parintesti, in care se adunau finii si cumetrii si se nasteau povestile ("Casa noastra").
Poate si din aceasta legatura cu satul se naste cea mai pura elegie a dezradacinarii:
"Sa ne-asezam in sat la noi. S-avem in deal o casa, Sa fiu cel mai cuminte-n sat, Si tu, cea mai frumoasa".
("Dorinta ").
Si prezentarea satului se incadreaza in "Cantarea patimirii noastre": aici, oamenii se simt infratiti in fata soartei mastere, implorand, simbolic, amintirea lui Stefan.cel Mare:
"Maria-ta! Suntem batuti de nevoi!
La noi in zadar ara plugul,
Caci holdelor noastre cu spicul de aur
Strainul le fura belsugul".
("De la noi").
4. Prezentarea unor figuri din lumea satului constituie cea de-a patra tema de inspiratie, concretizata in poezii ca: "Apostolul", "Dascalul", "Dascalita", "La groapa lui Laie" si altele.
Fiecare dintre intelectualii satului infatisat in primele trei poezii, raspandeste aceeasi lumina de sacralitate; explicatia acestui fapt trebuie gasita in contopirea cu "patimirea" tuturor, in exemplara lor capacitate de a se darui:
"Batranul mag inalta fruntea,
Ce sfant e graiul gurii sale;
Din el va lumina norocul
Acestui neam sfarsit de jale ".
("Apostolul").
O cercetare globala a acestei creatii evidentiaza prezenta a patru mari teme de inspiratie:
1. Natura edenica a Transilvaniei, convertita in templu al suferintei este descrisa in poezia intitulata "Noi". Titlul acesteia este simbolic, semnificand tara, fiinta nationala si constiinta indurerata a poetului.
Este o natura mirifica in care cresc "codri verzi de brad" si unduiesc "campuri de matasa", o lume solemna si hieratica, purificata prin lacrimile tuturor, convertite in roua: "Si fluturii sunt mai sfiosi Cand zboara-n zari albastre Doar roua de pe trandafiri
E lacrimi de-ale noastre ".
Tara descrisa de Goga este, geografic vorbind, teritoriul traversat de Mures si de cele trei Crisuri; prin tran sfigurare, aceasta devine "un Eden captiv, taram al sacralitatii incatusate, tara a durerii, a visului neimplinit" (D. Micu).
Prezenta naturii in existenta oamenilor este simbolizata in poezia "Oltul", alcatuita pe baza antitezei romantice dintre trecutul grandios si prezentul inlantuit.
Nascut in pretimp si infratit cu poporul in dimineata istoriei, Oltul este "batran", "tata", "frate", "haiduc", "drumet" trecand prin mai multe ipostaze existentiale, pana la cea sublim-fabuloasa din timpurile legendare:
"Zdrobita-n praf murea arama Si codrul chiotea, viteazul; Iar tu, fratane, mare mester, Biruitor frangeai zagazul Si, -mbujorandu-te la fata, Treceai prin vaile afunde, incovoindu-ti indaratnic Maretul tau grumaz de unde".
Proiectand raul din istorie in legenda si din legenda in mit, autorul extinde tenta fabulosului eroic si asupra oamenilor din acele vremuri:
"Cand la strigarea ta de tata
Grabeau din codri lapoiene,
Strangand sacuri a subtioara,
Feciorii mandrei Cosanzene".
in contrast cu aceasta maretie, prezentul este simbolizat prin emblema tragica a Oltului "incins cu lanturi", integrat "patimirii" colective si chemat la razbunari grandioase.
Natura descrisa de Goga se incadreaza in "cantarea patimirii noastre", fiind mereu in comuniune cu omul: spre Olt, se indreapta, in ceasul de taina al inserarii, ardelenii, in pelerinaj sacramental ("Oltul"); moartea unei tinere dascalite este proiectata cosmic, prin absenta soarelui, ca la un sfarsit de Univers ("Dascalita"); imaginea unui cosas sarman are drept fundal o natura trista, aflata parca in agonie ("Cosasul") si exemplele ar putea continua.
2. Existenta tragica a taranului ardelean constituie o a doua tema de inspiratie concretizata in poezii cum ar fi: "Plugarii", "Clacasii", "Un om", "Cosasul", "De demult". in toate este infatisat un taran anonim ridicat la rang sacru prin patimirea colectiva. "Plugarii" este o oda in tonalitati elegiace, inchinata truditorilor gliei, carora autorul le face un impresionant portret moral.
Nascuti din lumina curata a cerului albastru st solidari mereu cu natura ("Frati buni ai frunzelor din codru. Copii ai mandrei bolti albastre"), plugarii sunt definiti prin doua mari componente existentiale: jalea ancestrala si truda fara sfarsit ("Urziti din lacrimi si sudoare"). ;
Creatori ai unui folclor cu valori pulsand spre eternitate, plugarii sunt incununati cu nimbul sfinteniei, nascut din lunga lor mucenicie:
"Si nimeni truda nu v-alina
Doar bunul cerului parinte,
De sus, pe frunte va aseaza
Cununa razelor lui sfinte ".
Strofa a VII a este mesianica: cei infratiti cu natura eterna, cei inocenti si puri ca albastrul cerului, vor izbavi prin "roua suferintei" "tarana" plaiului romanesc.
Tot din "patimirea'' colectiva se intrupeaza si imaginile individuale ale unor tarani: "un biet cosas cu fata supta" (comparat cu "un mucenic de legea veche" - "Cosasul"), un anonim singur cu sapa lui, in viata ca si in moarte ("Un om ").
Poezia inchinata taranului cuprinde insa si prevestirea unor razbunari fara nume, anuntate intr-un limbaj aluziv, amintind de profetiile biblice:
"Ci-n pacea obidirii voastre,
Ca-ntr-un intins adanc de mare,
Traieste-nfricosatul vifor
Al vremilor razbunatoare ".
("Plugarii").
3. Satul ca spatiu in care natura si oamenii se afla sub semnul unui destin tragic.
Este cazul satului "din margine de codru / Revarsat sfios in vale", caruia ursitoarele i-au harazit sa fie parasit de "voinici" (plecati spre alte zari, mai prietenoase) (Asteptare).
Solidar in fata destinului sau si "De-a pururi fara crezamant/ La Dumnezeu, acolo-n cer,/Si la-mparatul, pe pamant", satul lui Goga capata o maretie a tristetii, unica in literatura romana.
Motivatia acestei viziuni se cuvine a fi cautata in jalea existentiala, transmisa din neguri de vreme, ca un bocet colectiv al ardelenilor carora istoria le-a harazit o soarta vitrega si nemeritata; Ardealul lui Goga este un taram misterios si sacralizat prin tanguirea colectiva, taram care se reflecta in imaginea satului, asa cum cerul intreg se rasfrange intr-un bob de roua.
Satul lui Goga este un spatiu patriarhal, dominat de imaginea casei parintesti, in care se adunau finii si cumetrii si se nasteau povestile ("Casa noastra").
Poate si din aceasta legatura cu satul se naste cea mai pura elegie a dezradacinarii:
"Sa ne-asezam in sat la noi. S-avem in deal o casa, Sa fiu cel mai cuminte-n sat, Si tu, cea mai frumoasa".
("Dorinta ").
Si prezentarea satului se incadreaza in "Cantarea patimirii noastre": aici, oamenii se simt infratiti in fata soartei mastere, implorand, simbolic, amintirea lui Stefan.cel Mare:
"Maria-ta! Suntem batuti de nevoi!
La noi in zadar ara plugul,
Caci holdelor noastre cu spicul de aur
Strainul le fura belsugul".
("De la noi").
4. Prezentarea unor figuri din lumea satului constituie cea de-a patra tema de inspiratie, concretizata in poezii ca: "Apostolul", "Dascalul", "Dascalita", "La groapa lui Laie" si altele.
Fiecare dintre intelectualii satului infatisat in primele trei poezii, raspandeste aceeasi lumina de sacralitate; explicatia acestui fapt trebuie gasita in contopirea cu "patimirea" tuturor, in exemplara lor capacitate de a se darui:
"Batranul mag inalta fruntea,
Ce sfant e graiul gurii sale;
Din el va lumina norocul
Acestui neam sfarsit de jale ".
("Apostolul").
Tag-uri: tematica, lirica, octavian goga |
- Povestirea pe scurt la Moara cu noroc de Ioan Slavici (222208 visits)
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu (174661 visits)
- Povestirea pe scurt la Maitreyi de Mircea Eliade (129021 visits)
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu (103718 visits)
- Ciocoii noi si vechi de Nicolae Filimon - Rezumat pe capitole (101706 visits)
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu (86513 visits)
- Povestirea pe scurt la Harap-Alb (60165 visits)
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda (46496 visits)
- O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale - Comedie in doua acte (40323 visits)
- Povestirea pe scurt la Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon (38455 visits)
- Dl Goe - momentele subiectului (34911 visits)
- Comentariul poeziei In limba ta scrisa de Grigore Vieru- a treia parte (29311 visits)
- Interpretarea cuvintelor Batranei din fraza introductiva a nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici (28108 visits)
- Caracterizarea personajului Marga din opera Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu (25938 visits)
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat (25438 visits)
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Caracterizarea lui Nica din "Amintiri din copilarie"
- Literatura Romana in perioada pasoptista
- Dl Goe - momentele subiectului
- Caracterizarea lui Lica Samadaul din Moara cu Noroc
- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Rezumat
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Vasile Alecsandri - Pastelurile
- Praslea cel voinic - Caracterizarea personajului principal
- Poezia "Vara" de George Cosbuc - pastel
- Caracterizarea personajului principal dintr-o schita - D-l Goe
Categorie: Referate - ( Referate - Archiva)
Data Adaugarii: 18 January '11
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :