Statistics:
Visits: 3,582 Votes: 1 Fame Riser |
Fame Rank
8
Fame Riser
|
|||||||||||
Referat la poezia Psalm - Tare sunt singur, Doamne, si piezis - scrisa de Tudor Arghezi
Q: | Intreaba despre Referat la poezia Psalm - Tare sunt singur, Doamne, si piezis - scrisa de Tudor Arghezi |
“Psalm al insingurarii, al parasirii (cum il denumeste Nicolae Balota), purtand - ca in filigran - cuvintele evanghelice: «Eli, Eli, lama sabahtani!», adica «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?» (...) In acest Psalm al lui Arghezi, tonul de lamento il inlocuieste pe acela al revoltei din alti Psalmi.
Nu incrancenare disperata, exaltare a orgoliului, nu blasfemie, ci tanguire. Dar pricina este aceeasi: absenta divinitatiiâ€. Primele strofe ale poemului constituie, in esenta, o rugaciune, o lamentatie deznadajduita pe tema singuratatii omului in univers si a condamnarii lui la o soarta tragica. E vorba despre “singuratatea omului in ruptura, uitat de Dumnezeu, derivand din mitica suferinta a celui alungat din edenul primordial, lasat in voia lui†(N. Balota).
Psalmistul arghezian se simte lepadat de la fata Domnului, osandit sa rataceasca in pustiu. Destinul lui e simbolizat de copacul blestemat (Matei, 21, 19): “Tare sunt singur, Doamne, si piezis! I Copac pribeag uitat in campie, I Cu fruct amar si cu frunzis I Tepos si aspru-n indarjire vieâ€. Lipsit de binecuvantarea harului divin, poetul e lasat prada propriei demonii. El se inalta catre cer “piezisâ€, purtand povara “rodului†unei sacralitati negative (, fruct amarâ€â€œ frunzis tepos si aspruâ€). Tensiunea apriga a sufletului e aceea de asteptare, nucleul fundamental al Psalmilor arghezieni. Dorul poetului e indreptat spre o cat de mica atingere a divinitatii: “Tanjesc ca pasarea ciripitoare / Sa se opreasca-n drum, / Sa cante-n mine si sa zboare / Prin umbra mea de fum. // Astept crampeie mici de gingasie. / Cantece mici de vrabii si lastun / Sa mi se dea si mie, / Ca pomilor de rod cu gustul bunâ€. Fiinta trecatoare (“umbra mea de fumâ€) tanjeste in zadar dupa semnele sacralitatii pozitive: “pasarea ciripitoareâ€, “crampeie mici de gingasieâ€, “cantece mici de vrabii si lastunâ€. Toate acestea intruchipeaza aspiratia psalmistului de a fi partas la ciclul rodirii in univers, dar si nostalgia paradisului pierdut. Atributele “copacului pribeag†sunt definite prin opozitie cu cele ale pomilor de rodâ€; opozitia s-ar putea reduce la ecuatiile: amar -dulce, tepos / aspru - gingas; singuratate - comuniune. De fiecare data, poetul inregistreaza doar semne ale retragerii fertilitatii: “Nu am nectare roze de dulceata, / Nici chiar aroma primei agurizi, / Si prins adanc intre vecii si ceata, / Nu-mi stau pe coaja moile omiziâ€. Versul “Si prins adanc intre vecii si ceata†evoca simbolic conditia tragica a omului inchis intre doua neanturi, intre eternitate si necunoscut, intre viata si moarte.
In strofa a cincea, o exclamatie interogativa deschide perspectiva razvratirii: “Nalt candelabru, straja de hotare, / Stelele vin si se aprind pe rand / In ramurile-ntinse pe altare - / Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?â€. Ea este semnul exasperarii celui pus sa vegheze “intre doua noptiâ€, fara a primi nimic in schimb. A servi intunericul dumnezeiesc e sinonim cu a trai in zadar. De vreme ce sacrul e mereu tainuit, ascultarea reprezinta suprema frustrare pentru poetul psalmist. Lui Arghezi nu i se potriveste imaginea ascetului care se canoneste inutil: “De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte / Si de-a rodi metale doar, patruns / De grelele porunci si-nvataminte, / Poate ca, Doamne, mi-este de ajunsâ€. Focul e echivalentul simbolic al sacrului; in acest Psalm, el exercita o dubla actiune, fasta si nefasta: focul ceresc purifica, dar omeneste el ucide. rodi metale†inseamna, asadar, o falsa rodnicie, o proliferare contrara firii umane, de aceea inacceptabila. Cu toate acestea, revolta e numai insinuata aici. In final, psalmistul pare ca se multumeste doar cu reprosul de a fi fost abandonat: “In rostul meu tu m-ai lasat uitarii / Si ma muncesc din radacini si sangerâ€. Sunt versuri ce stau sub consemnul grav, iremediabil, al rupturii de Parintele ceresc, resimtita ca o profunda ruptura a fiintei. Acel inocent “semn al departarii†e revendicat de poet cu deznadejdea smerita ca Dumnezeu ii va adresa un mesaj din tacerea lui absoluta: “Trimite, Doamne, semnul departarii, / Din cand in cand, cate un pui de inger, // Sa bata alb din aripa la luna, / Sa-mi dea din nou povata ta mai buna†- fapt semnificativ intr-o lirica in care intunericul si tacerea sunt singurele mijloace directe de reprezentare a sacrului, chiar daca amandoua sunt negative. Concluzia spre care ne conduce poemul ar putea fi aceasta: “poet profund religios, Arghezi se afla insa intr-o paradoxala conditie: aceea de a nu accepta dogma si, in acelasi timp, dandu-si seama de imposibilitatea trairii autentic religioase in afara dogmei†(Mircea Zaciu, in lucr. cit.).
Poetica argheziana a Psalmilor are un aspect de conversatie, de monolog adresat. In aceste poeme, inscenarea dramei psalmistului se face dupa principiile unui discurs dramatic (“cu personajeâ€). Prin urmare, modelul de reprezentare este cel pronominal (eu - tu), cu persoane de dialog: emitatorul - E (desemnat de persoana I: “suntâ€, “tanjescâ€, “mineâ€, “meaâ€, “asteptâ€, “miâ€) si receptorul - R (desemnat prin persoana a II-a: “teâ€, “tuâ€, “taâ€, “trimiteâ€), cu specificarile: E = “uman†si R = “divinâ€. In Psalmi, receptorul nu este si interlocutor, iar mesajul este emis intr-o singura directie, (E —? R) catre un destinatar presupus, niciodata identificat. Din punctul de vedere al teoriei semnului, referentul lui R este un “referent opacizatâ€. Metafora numelui propriu (“Doamneâ€) trimite fie la un deus absconditus, fie la “transcendenta goala†din toata poezia moderna. Pe scurt: absolutul ravnit de psalmist nu e numai departat sau tainuit, ci e si gol, este o idealitate fara continut.
Nu incrancenare disperata, exaltare a orgoliului, nu blasfemie, ci tanguire. Dar pricina este aceeasi: absenta divinitatiiâ€. Primele strofe ale poemului constituie, in esenta, o rugaciune, o lamentatie deznadajduita pe tema singuratatii omului in univers si a condamnarii lui la o soarta tragica. E vorba despre “singuratatea omului in ruptura, uitat de Dumnezeu, derivand din mitica suferinta a celui alungat din edenul primordial, lasat in voia lui†(N. Balota).
Psalmistul arghezian se simte lepadat de la fata Domnului, osandit sa rataceasca in pustiu. Destinul lui e simbolizat de copacul blestemat (Matei, 21, 19): “Tare sunt singur, Doamne, si piezis! I Copac pribeag uitat in campie, I Cu fruct amar si cu frunzis I Tepos si aspru-n indarjire vieâ€. Lipsit de binecuvantarea harului divin, poetul e lasat prada propriei demonii. El se inalta catre cer “piezisâ€, purtand povara “rodului†unei sacralitati negative (, fruct amarâ€â€œ frunzis tepos si aspruâ€). Tensiunea apriga a sufletului e aceea de asteptare, nucleul fundamental al Psalmilor arghezieni. Dorul poetului e indreptat spre o cat de mica atingere a divinitatii: “Tanjesc ca pasarea ciripitoare / Sa se opreasca-n drum, / Sa cante-n mine si sa zboare / Prin umbra mea de fum. // Astept crampeie mici de gingasie. / Cantece mici de vrabii si lastun / Sa mi se dea si mie, / Ca pomilor de rod cu gustul bunâ€. Fiinta trecatoare (“umbra mea de fumâ€) tanjeste in zadar dupa semnele sacralitatii pozitive: “pasarea ciripitoareâ€, “crampeie mici de gingasieâ€, “cantece mici de vrabii si lastunâ€. Toate acestea intruchipeaza aspiratia psalmistului de a fi partas la ciclul rodirii in univers, dar si nostalgia paradisului pierdut. Atributele “copacului pribeag†sunt definite prin opozitie cu cele ale pomilor de rodâ€; opozitia s-ar putea reduce la ecuatiile: amar -dulce, tepos / aspru - gingas; singuratate - comuniune. De fiecare data, poetul inregistreaza doar semne ale retragerii fertilitatii: “Nu am nectare roze de dulceata, / Nici chiar aroma primei agurizi, / Si prins adanc intre vecii si ceata, / Nu-mi stau pe coaja moile omiziâ€. Versul “Si prins adanc intre vecii si ceata†evoca simbolic conditia tragica a omului inchis intre doua neanturi, intre eternitate si necunoscut, intre viata si moarte.
In strofa a cincea, o exclamatie interogativa deschide perspectiva razvratirii: “Nalt candelabru, straja de hotare, / Stelele vin si se aprind pe rand / In ramurile-ntinse pe altare - / Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?â€. Ea este semnul exasperarii celui pus sa vegheze “intre doua noptiâ€, fara a primi nimic in schimb. A servi intunericul dumnezeiesc e sinonim cu a trai in zadar. De vreme ce sacrul e mereu tainuit, ascultarea reprezinta suprema frustrare pentru poetul psalmist. Lui Arghezi nu i se potriveste imaginea ascetului care se canoneste inutil: “De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte / Si de-a rodi metale doar, patruns / De grelele porunci si-nvataminte, / Poate ca, Doamne, mi-este de ajunsâ€. Focul e echivalentul simbolic al sacrului; in acest Psalm, el exercita o dubla actiune, fasta si nefasta: focul ceresc purifica, dar omeneste el ucide. rodi metale†inseamna, asadar, o falsa rodnicie, o proliferare contrara firii umane, de aceea inacceptabila. Cu toate acestea, revolta e numai insinuata aici. In final, psalmistul pare ca se multumeste doar cu reprosul de a fi fost abandonat: “In rostul meu tu m-ai lasat uitarii / Si ma muncesc din radacini si sangerâ€. Sunt versuri ce stau sub consemnul grav, iremediabil, al rupturii de Parintele ceresc, resimtita ca o profunda ruptura a fiintei. Acel inocent “semn al departarii†e revendicat de poet cu deznadejdea smerita ca Dumnezeu ii va adresa un mesaj din tacerea lui absoluta: “Trimite, Doamne, semnul departarii, / Din cand in cand, cate un pui de inger, // Sa bata alb din aripa la luna, / Sa-mi dea din nou povata ta mai buna†- fapt semnificativ intr-o lirica in care intunericul si tacerea sunt singurele mijloace directe de reprezentare a sacrului, chiar daca amandoua sunt negative. Concluzia spre care ne conduce poemul ar putea fi aceasta: “poet profund religios, Arghezi se afla insa intr-o paradoxala conditie: aceea de a nu accepta dogma si, in acelasi timp, dandu-si seama de imposibilitatea trairii autentic religioase in afara dogmei†(Mircea Zaciu, in lucr. cit.).
Poetica argheziana a Psalmilor are un aspect de conversatie, de monolog adresat. In aceste poeme, inscenarea dramei psalmistului se face dupa principiile unui discurs dramatic (“cu personajeâ€). Prin urmare, modelul de reprezentare este cel pronominal (eu - tu), cu persoane de dialog: emitatorul - E (desemnat de persoana I: “suntâ€, “tanjescâ€, “mineâ€, “meaâ€, “asteptâ€, “miâ€) si receptorul - R (desemnat prin persoana a II-a: “teâ€, “tuâ€, “taâ€, “trimiteâ€), cu specificarile: E = “uman†si R = “divinâ€. In Psalmi, receptorul nu este si interlocutor, iar mesajul este emis intr-o singura directie, (E —? R) catre un destinatar presupus, niciodata identificat. Din punctul de vedere al teoriei semnului, referentul lui R este un “referent opacizatâ€. Metafora numelui propriu (“Doamneâ€) trimite fie la un deus absconditus, fie la “transcendenta goala†din toata poezia moderna. Pe scurt: absolutul ravnit de psalmist nu e numai departat sau tainuit, ci e si gol, este o idealitate fara continut.
Tag-uri: psalm, tudor arghezi, poezie |
- Povestirea pe scurt la Moara cu noroc de Ioan Slavici (222208 visits)
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu (174661 visits)
- Povestirea pe scurt la Maitreyi de Mircea Eliade (129021 visits)
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu (103718 visits)
- Ciocoii noi si vechi de Nicolae Filimon - Rezumat pe capitole (101706 visits)
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu (86513 visits)
- Povestirea pe scurt la Harap-Alb (60165 visits)
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda (46496 visits)
- O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale - Comedie in doua acte (40323 visits)
- Povestirea pe scurt la Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon (38455 visits)
- Dl Goe - momentele subiectului (34911 visits)
- Comentariul poeziei In limba ta scrisa de Grigore Vieru- a treia parte (29311 visits)
- Interpretarea cuvintelor Batranei din fraza introductiva a nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici (28108 visits)
- Caracterizarea personajului Marga din opera Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu (25938 visits)
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat (25438 visits)
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Caracterizarea lui Nica din "Amintiri din copilarie"
- Literatura Romana in perioada pasoptista
- Dl Goe - momentele subiectului
- Caracterizarea lui Lica Samadaul din Moara cu Noroc
- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Rezumat
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Vasile Alecsandri - Pastelurile
- Praslea cel voinic - Caracterizarea personajului principal
- Poezia "Vara" de George Cosbuc - pastel
- Caracterizarea personajului principal dintr-o schita - D-l Goe
Categorie: Referate - ( Referate - Archiva)
Data Adaugarii: 07 January '11
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :