Statistics:
Visits: 3,592 Votes: 1 Fame Riser |
Fame Rank
8
Fame Riser
|
|||||||||||
Referat la poezia Psalm - Tare sunt singur, Doamne, si piezis - scrisa de Tudor Arghezi
Q: | Intreaba despre Referat la poezia Psalm - Tare sunt singur, Doamne, si piezis - scrisa de Tudor Arghezi |
“Psalm al insingurarii, al parasirii (cum il denumeste Nicolae Balota), purtand - ca in filigran - cuvintele evanghelice: «Eli, Eli, lama sabahtani!», adica «Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce m-ai parasit?» (...) In acest Psalm al lui Arghezi, tonul de lamento il inlocuieste pe acela al revoltei din alti Psalmi.
Nu incrancenare disperata, exaltare a orgoliului, nu blasfemie, ci tanguire. Dar pricina este aceeasi: absenta divinitatii”. Primele strofe ale poemului constituie, in esenta, o rugaciune, o lamentatie deznadajduita pe tema singuratatii omului in univers si a condamnarii lui la o soarta tragica. E vorba despre “singuratatea omului in ruptura, uitat de Dumnezeu, derivand din mitica suferinta a celui alungat din edenul primordial, lasat in voia lui” (N. Balota).
Psalmistul arghezian se simte lepadat de la fata Domnului, osandit sa rataceasca in pustiu. Destinul lui e simbolizat de copacul blestemat (Matei, 21, 19): “Tare sunt singur, Doamne, si piezis! I Copac pribeag uitat in campie, I Cu fruct amar si cu frunzis I Tepos si aspru-n indarjire vie”. Lipsit de binecuvantarea harului divin, poetul e lasat prada propriei demonii. El se inalta catre cer “piezis”, purtand povara “rodului” unei sacralitati negative (, fruct amar”“ frunzis tepos si aspru”). Tensiunea apriga a sufletului e aceea de asteptare, nucleul fundamental al Psalmilor arghezieni. Dorul poetului e indreptat spre o cat de mica atingere a divinitatii: “Tanjesc ca pasarea ciripitoare / Sa se opreasca-n drum, / Sa cante-n mine si sa zboare / Prin umbra mea de fum. // Astept crampeie mici de gingasie. / Cantece mici de vrabii si lastun / Sa mi se dea si mie, / Ca pomilor de rod cu gustul bun”. Fiinta trecatoare (“umbra mea de fum”) tanjeste in zadar dupa semnele sacralitatii pozitive: “pasarea ciripitoare”, “crampeie mici de gingasie”, “cantece mici de vrabii si lastun”. Toate acestea intruchipeaza aspiratia psalmistului de a fi partas la ciclul rodirii in univers, dar si nostalgia paradisului pierdut. Atributele “copacului pribeag” sunt definite prin opozitie cu cele ale pomilor de rod”; opozitia s-ar putea reduce la ecuatiile: amar -dulce, tepos / aspru - gingas; singuratate - comuniune. De fiecare data, poetul inregistreaza doar semne ale retragerii fertilitatii: “Nu am nectare roze de dulceata, / Nici chiar aroma primei agurizi, / Si prins adanc intre vecii si ceata, / Nu-mi stau pe coaja moile omizi”. Versul “Si prins adanc intre vecii si ceata” evoca simbolic conditia tragica a omului inchis intre doua neanturi, intre eternitate si necunoscut, intre viata si moarte.
In strofa a cincea, o exclamatie interogativa deschide perspectiva razvratirii: “Nalt candelabru, straja de hotare, / Stelele vin si se aprind pe rand / In ramurile-ntinse pe altare - / Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?”. Ea este semnul exasperarii celui pus sa vegheze “intre doua nopti”, fara a primi nimic in schimb. A servi intunericul dumnezeiesc e sinonim cu a trai in zadar. De vreme ce sacrul e mereu tainuit, ascultarea reprezinta suprema frustrare pentru poetul psalmist. Lui Arghezi nu i se potriveste imaginea ascetului care se canoneste inutil: “De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte / Si de-a rodi metale doar, patruns / De grelele porunci si-nvataminte, / Poate ca, Doamne, mi-este de ajuns”. Focul e echivalentul simbolic al sacrului; in acest Psalm, el exercita o dubla actiune, fasta si nefasta: focul ceresc purifica, dar omeneste el ucide. rodi metale” inseamna, asadar, o falsa rodnicie, o proliferare contrara firii umane, de aceea inacceptabila. Cu toate acestea, revolta e numai insinuata aici. In final, psalmistul pare ca se multumeste doar cu reprosul de a fi fost abandonat: “In rostul meu tu m-ai lasat uitarii / Si ma muncesc din radacini si sanger”. Sunt versuri ce stau sub consemnul grav, iremediabil, al rupturii de Parintele ceresc, resimtita ca o profunda ruptura a fiintei. Acel inocent “semn al departarii” e revendicat de poet cu deznadejdea smerita ca Dumnezeu ii va adresa un mesaj din tacerea lui absoluta: “Trimite, Doamne, semnul departarii, / Din cand in cand, cate un pui de inger, // Sa bata alb din aripa la luna, / Sa-mi dea din nou povata ta mai buna” - fapt semnificativ intr-o lirica in care intunericul si tacerea sunt singurele mijloace directe de reprezentare a sacrului, chiar daca amandoua sunt negative. Concluzia spre care ne conduce poemul ar putea fi aceasta: “poet profund religios, Arghezi se afla insa intr-o paradoxala conditie: aceea de a nu accepta dogma si, in acelasi timp, dandu-si seama de imposibilitatea trairii autentic religioase in afara dogmei” (Mircea Zaciu, in lucr. cit.).
Poetica argheziana a Psalmilor are un aspect de conversatie, de monolog adresat. In aceste poeme, inscenarea dramei psalmistului se face dupa principiile unui discurs dramatic (“cu personaje”). Prin urmare, modelul de reprezentare este cel pronominal (eu - tu), cu persoane de dialog: emitatorul - E (desemnat de persoana I: “sunt”, “tanjesc”, “mine”, “mea”, “astept”, “mi”) si receptorul - R (desemnat prin persoana a II-a: “te”, “tu”, “ta”, “trimite”), cu specificarile: E = “uman” si R = “divin”. In Psalmi, receptorul nu este si interlocutor, iar mesajul este emis intr-o singura directie, (E —? R) catre un destinatar presupus, niciodata identificat. Din punctul de vedere al teoriei semnului, referentul lui R este un “referent opacizat”. Metafora numelui propriu (“Doamne”) trimite fie la un deus absconditus, fie la “transcendenta goala” din toata poezia moderna. Pe scurt: absolutul ravnit de psalmist nu e numai departat sau tainuit, ci e si gol, este o idealitate fara continut.
Nu incrancenare disperata, exaltare a orgoliului, nu blasfemie, ci tanguire. Dar pricina este aceeasi: absenta divinitatii”. Primele strofe ale poemului constituie, in esenta, o rugaciune, o lamentatie deznadajduita pe tema singuratatii omului in univers si a condamnarii lui la o soarta tragica. E vorba despre “singuratatea omului in ruptura, uitat de Dumnezeu, derivand din mitica suferinta a celui alungat din edenul primordial, lasat in voia lui” (N. Balota).
Psalmistul arghezian se simte lepadat de la fata Domnului, osandit sa rataceasca in pustiu. Destinul lui e simbolizat de copacul blestemat (Matei, 21, 19): “Tare sunt singur, Doamne, si piezis! I Copac pribeag uitat in campie, I Cu fruct amar si cu frunzis I Tepos si aspru-n indarjire vie”. Lipsit de binecuvantarea harului divin, poetul e lasat prada propriei demonii. El se inalta catre cer “piezis”, purtand povara “rodului” unei sacralitati negative (, fruct amar”“ frunzis tepos si aspru”). Tensiunea apriga a sufletului e aceea de asteptare, nucleul fundamental al Psalmilor arghezieni. Dorul poetului e indreptat spre o cat de mica atingere a divinitatii: “Tanjesc ca pasarea ciripitoare / Sa se opreasca-n drum, / Sa cante-n mine si sa zboare / Prin umbra mea de fum. // Astept crampeie mici de gingasie. / Cantece mici de vrabii si lastun / Sa mi se dea si mie, / Ca pomilor de rod cu gustul bun”. Fiinta trecatoare (“umbra mea de fum”) tanjeste in zadar dupa semnele sacralitatii pozitive: “pasarea ciripitoare”, “crampeie mici de gingasie”, “cantece mici de vrabii si lastun”. Toate acestea intruchipeaza aspiratia psalmistului de a fi partas la ciclul rodirii in univers, dar si nostalgia paradisului pierdut. Atributele “copacului pribeag” sunt definite prin opozitie cu cele ale pomilor de rod”; opozitia s-ar putea reduce la ecuatiile: amar -dulce, tepos / aspru - gingas; singuratate - comuniune. De fiecare data, poetul inregistreaza doar semne ale retragerii fertilitatii: “Nu am nectare roze de dulceata, / Nici chiar aroma primei agurizi, / Si prins adanc intre vecii si ceata, / Nu-mi stau pe coaja moile omizi”. Versul “Si prins adanc intre vecii si ceata” evoca simbolic conditia tragica a omului inchis intre doua neanturi, intre eternitate si necunoscut, intre viata si moarte.
In strofa a cincea, o exclamatie interogativa deschide perspectiva razvratirii: “Nalt candelabru, straja de hotare, / Stelele vin si se aprind pe rand / In ramurile-ntinse pe altare - / Si te slujesc; dar, Doamne, pana cand?”. Ea este semnul exasperarii celui pus sa vegheze “intre doua nopti”, fara a primi nimic in schimb. A servi intunericul dumnezeiesc e sinonim cu a trai in zadar. De vreme ce sacrul e mereu tainuit, ascultarea reprezinta suprema frustrare pentru poetul psalmist. Lui Arghezi nu i se potriveste imaginea ascetului care se canoneste inutil: “De-a fi-nflorit numai cu focuri sfinte / Si de-a rodi metale doar, patruns / De grelele porunci si-nvataminte, / Poate ca, Doamne, mi-este de ajuns”. Focul e echivalentul simbolic al sacrului; in acest Psalm, el exercita o dubla actiune, fasta si nefasta: focul ceresc purifica, dar omeneste el ucide. rodi metale” inseamna, asadar, o falsa rodnicie, o proliferare contrara firii umane, de aceea inacceptabila. Cu toate acestea, revolta e numai insinuata aici. In final, psalmistul pare ca se multumeste doar cu reprosul de a fi fost abandonat: “In rostul meu tu m-ai lasat uitarii / Si ma muncesc din radacini si sanger”. Sunt versuri ce stau sub consemnul grav, iremediabil, al rupturii de Parintele ceresc, resimtita ca o profunda ruptura a fiintei. Acel inocent “semn al departarii” e revendicat de poet cu deznadejdea smerita ca Dumnezeu ii va adresa un mesaj din tacerea lui absoluta: “Trimite, Doamne, semnul departarii, / Din cand in cand, cate un pui de inger, // Sa bata alb din aripa la luna, / Sa-mi dea din nou povata ta mai buna” - fapt semnificativ intr-o lirica in care intunericul si tacerea sunt singurele mijloace directe de reprezentare a sacrului, chiar daca amandoua sunt negative. Concluzia spre care ne conduce poemul ar putea fi aceasta: “poet profund religios, Arghezi se afla insa intr-o paradoxala conditie: aceea de a nu accepta dogma si, in acelasi timp, dandu-si seama de imposibilitatea trairii autentic religioase in afara dogmei” (Mircea Zaciu, in lucr. cit.).
Poetica argheziana a Psalmilor are un aspect de conversatie, de monolog adresat. In aceste poeme, inscenarea dramei psalmistului se face dupa principiile unui discurs dramatic (“cu personaje”). Prin urmare, modelul de reprezentare este cel pronominal (eu - tu), cu persoane de dialog: emitatorul - E (desemnat de persoana I: “sunt”, “tanjesc”, “mine”, “mea”, “astept”, “mi”) si receptorul - R (desemnat prin persoana a II-a: “te”, “tu”, “ta”, “trimite”), cu specificarile: E = “uman” si R = “divin”. In Psalmi, receptorul nu este si interlocutor, iar mesajul este emis intr-o singura directie, (E —? R) catre un destinatar presupus, niciodata identificat. Din punctul de vedere al teoriei semnului, referentul lui R este un “referent opacizat”. Metafora numelui propriu (“Doamne”) trimite fie la un deus absconditus, fie la “transcendenta goala” din toata poezia moderna. Pe scurt: absolutul ravnit de psalmist nu e numai departat sau tainuit, ci e si gol, este o idealitate fara continut.
Tag-uri: psalm, tudor arghezi, poezie |
- Povestirea pe scurt la Moara cu noroc de Ioan Slavici (222208 visits)
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu (174661 visits)
- Povestirea pe scurt la Maitreyi de Mircea Eliade (129021 visits)
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu (103718 visits)
- Ciocoii noi si vechi de Nicolae Filimon - Rezumat pe capitole (101706 visits)
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu (86513 visits)
- Povestirea pe scurt la Harap-Alb (60165 visits)
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda (46496 visits)
- O noapte furtunoasa de I.L.Caragiale - Comedie in doua acte (40323 visits)
- Povestirea pe scurt la Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon (38455 visits)
- Dl Goe - momentele subiectului (34911 visits)
- Comentariul poeziei In limba ta scrisa de Grigore Vieru- a treia parte (29311 visits)
- Interpretarea cuvintelor Batranei din fraza introductiva a nuvelei Moara cu noroc de Ioan Slavici (28108 visits)
- Caracterizarea personajului Marga din opera Hanu-Ancutei scrisa de Mihail Sadoveanu (25938 visits)
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat (25438 visits)
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Popa Tanda- povestirea pe momente
- Personajele din Ciocoii vechi si noi de Nicolae Filimon
- Povestirea pe scurt la Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi de Camil Petrescu
- Povestirea pe scurt din Morometii de Marin Preda
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - prima parte
- Poezia Niciodata toamna, scrisa de Tudor Arghezi - comentariu
- Poezia Focuri de primavara scrisa de Lucian Blaga - comentariu
- Subiectul operei literare Maitreyi de Mircea Eliade
- Referat despre testamentul ciobanului din balada pastorala Miorita
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Povestirea pe scurt la Ion de Liviu Rebreanu
- Comentariul poeziei Limba noastra scrisa de Alexe Mateevici - a doua parte
- Eseu Originea si Dezvoltarea Limbii Romane
- Povestirea pe scurt a actiunii romanului Enigma Otiliei de George Calinescu
- Caracterizarea lui Nica din "Amintiri din copilarie"
- Literatura Romana in perioada pasoptista
- Dl Goe - momentele subiectului
- Caracterizarea lui Lica Samadaul din Moara cu Noroc
- Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi - Rezumat
- Amintiri din copilarie - La cirese - Rezumat
- Vasile Alecsandri - Pastelurile
- Praslea cel voinic - Caracterizarea personajului principal
- Poezia "Vara" de George Cosbuc - pastel
- Caracterizarea personajului principal dintr-o schita - D-l Goe
Categorie: Referate - ( Referate - Archiva)
Data Adaugarii: 07 January '11
Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :