In evolutia scrisului lui Sadoveanu, Zodia Racului reprezinta un progres, atat sub raport structural si compozitional, cat si al formulei narative. Noua carte este superioara, totodata, prin diminuarea evidenta a exceselor de lirism si de poetizare ale descrierilor, dar si prin sobrietatea stilului. Faptul acesta este observat inca de la aparitia romanului de catre Pompiliu Constan-tinescu: „In Zodia Racului ne intampina de la inceput o sobrietate de stil si o economie de peisagiu poetic, care se mentine in tot cursul celor doua volume.

Scriitorul nu si-a schimbat perspectivele evocarii, dar si-a modificat mijloacele de expresie (...), el aduce fluenta in povestire, intr-un stil mai potrivit romanului, prin lipsa lui de prea evidente podoabe" (Romanul romanesc interbelic). Sadoveanu renunta, asadar, la excesele stilistice, este firesc si natural in expresie, iar limba lui - care „pune in valoare foarte bine resursele verbale ale cronicarilor", cum spunea G. Calinescu - are savoarea letopisetelor si incantatia unei orchestrari melodice desavarsite. Simplitatea aparenta a discursului narativ, spontaneitatea cu care este reprodusa limba vorbita de moldoveni ascund un rafinament lingvistic rar intalnit, o mare precizie a termenilor, o sensibilitate unica a dozarii grupurilor semantice care imbina fericit limba arhaica cu sintagmele moderne.

---

Tag-uri: comentariu, literatura, referat

---

Categorie: Eseuri  - ( Eseuri - Archiva)

Data Adaugarii: 07 December '10

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---