Un moment semnificativ in viata si cultura vechilor evrei 1-a reprezentat miscarea esenienilor, de numele carora este legata si descoperirea (relativ recenta: 1947) a „manuscriselor de la Marea Moarta".

In afara partidelor religioase care au avut un rol in viata politica (asmonei, farisei, macabei, saducei), printre numeroasele secte se numara si comunitatea eseniana stabilita in zona Qumran, din nordul Marii Moarte. Existenta ei se inscrie in perioada secolelor II i.e.n. I e.n.; dar manuscrisele (pe piele, pergament, papirus, tablete de arama) descoperite in grotele regiunii, texte scrise in opt limbi si dialecte, se refera si la urmatoarele sapte secole. Frag mentele gasite (numarul lor trecea in 1961 de 40 000) si care faceau parte din circa 600 de „carti" (suluri) dau informatii concludente asupra organizarii, regulilor si ideologiei comunitatii.

Aceasta, numarind aproximativ 4000 de membri, ducea o viata bazata pe principii colectiviste. Productia si consumul aveau un caracter colectiv. Membrii obstei, laici si preoti, luau masa in comun, nu se casatoreau, faceau legamint sa duca o viata de saracie, traiau izolati de lumea exterioara, se ocupau cu muncile agricole, cu studiul, cu copierea si difuzarea cartilor (cf. Constantin Daniel), condamnau sclavia, razboiul si luxul, dedicandu-se exclusiv muncii si filantropiei. Avutul noilor veniti in comunitate intra dupa perioada de doi ani de noviciat in patrimoniul colectivitatii, administrat in comun. Erau organizati intr-o riguroasa ierarhie (dupa virsta, rang, functii si vechime in comunitate), cu norme precise privind atributiile si activitatile. Asupra problemelor importante (si a primirii noilor prozeliti) decide adunarea generala a membrilor comunitatii, in care hotaririle se luau cu majoritate de voturi, desi "in ultima instanta autoritatea suprema era exercitata de preoti" (I. D. Amusin).

Esenienii erau rau vazuti de rabini, care nu ii mentioneaza niciodata in Talmud, considerandu-i eretici. (Talmudul nu-1 mentioneaza macar o singura data nici pe filosoful neoplatonician Filon din Alexandria, care era si el esenian). Intr-adevar, practicile si ideile lor raspindite prin scrieri interzise de rabini credinciosilor erau „eretice". Refuzau sa frecventeze Templul, nu aduceau jertfe, nu aduceau daruri Templului, aveau un calendar diferit de cel iudaic, se inchinau rasaritului soarelui, nu tineau sarbatorile iudeilor si nu se casatoreau. Erau priceputi vindecatori, intocmeau horoscoape multi se ocupau cu astrologia si prezicerile si profesau credinte vadit influentate de invataturile magilor babilonieni: despre sfirsitul lumii, venirea unui Mesia mintuitor si eliberator, despre nemurirea sufletului, viata de apoi, s.a. Coincidente dintre aceste idei si ritualuri fundamentale ale lor (botezul, mesele iu comun, interdictia juramintului, legamintul de saracie, etc.) si cele ale cresti nismului primitiv este evidenta. Privita si sub multe alte aspecte de viata (comunitatea lor de productie si de consum, protestul vehement, contra bogatiei private, condamnarea sclaviei si a razboiului, faptul de a se dedica numai muncii, studiului, copierii si difuzarii manuscriselor), gruparea politicoreligioasa a esenienilor a fost, in Palestina, "cea mai progresista obste din epoca sa" (Gonst, Daniel).

---

Tag-uri: manuscrise, qumaran, talmudul

---

Categorie: Istorie si Civilizatie  - ( Istorie si Civilizatie - Archiva)

Data Adaugarii: 03 January '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---