Apărută mai târziu în ansamblul specialităţilor medicale, psihiatria şi-a delimitat cu oarecare dificultate domeniul de acţiune, rămânând încă pentru publicul larg acoperită de nebulozitate şi aparent mister.

Acest lucru se datorează în mare măsură felului în care societatea umană a privit de-a lungul timpului bolnavul psihic şi boala mintală.

Antichitatea greacă, dar nu numai ea, considera anumite boli psihice, unele chiar foarte grave, ca semne sau domenii ale zeilor. Oricum, creierul nu era considerat responsabil de manifestările bolilor psihice, „sufletul" aflându-şi tot felul de localizări, cea mai curentă fiind inima.

Epoca evului mediu aduce şi întreţine o viziune sumbră asupra bolnavului psihic, care era considerat ca posedat de diavol ş i duhuri şi în consecinţă ostracizat, ba chiar pedepsit, pentru boala lui.

O dată cu începutul secolului trecut, boala psihică începe să fie considerată în limitele medicinii ca aparţinând acesteia şi în consecinţă etichetată ca o suferinţă ca oricare alta, pentru care s-au căutat remediile cele mai potrivite.

Din păcate există încă mulţi oameni care se mai fac ecoul unor concepţii sumbre asupra bolilor psihice sau le atribuie cauze absolut imaginare, fără nici o legătură cu realitatea. Deşi acest lucru se mai întâmplă, este evident că progresul medicinii va oferi şi în continuare răspunsurile aşteptate pentru toate întrebările care se pun la ora actuală. Aşa cum nimeni nu mai crede în prezent că o boală infecţioasă ca hepatita, pneumonia, meningita, luesul, gripa nu este decât rezultatul confruntării organismului cu agentul patologic — microbul sau virusul —, tot aşa şi în cazul tulburărilor mintale există o cauză care poate fi totdeauna precizată de medic.

Recurgerea la explicaţii fanteziste (deochiuri, descântece, vrăji) sau interpretarea ca patologică a unor evenimente obişnuite prin care trec cea mai mare parte a oamenilor (insuccese şcolare şi sentimentale, eşecuri sexuale, conflicte familiale) nu duc la ajutorarea celui în suferinţă, ci fac doar ca boala să i se prelungească şi eventual să se complice în lipsa unui sprijin medical adecvat.

Recurgerea la ajutorul medicului psihiatru se poate face în numeroase probleme legate de sănătatea mintală, adică de viaţa psihică echilibrată şi armonioasă în toate momentele existenţei.

Aşa cum spuneam, psihiatria şi-a delimitat câmpul de acţiune ca fiind cel al psihismului, adică cel al trăirilor interioare şi al rezultatelor lor în acţiunea imediată, al activităţii intelectuale şi sufleteşti. Este diferită de neurologie, care studiază şi tratează bolile legate de substratul anatomic al activităţii nervoase.

Împrejurăririle sau pentru ce fel de tulburări trebuie consultat medicul psihiatru

În primul rând atunci când se observă o scădere a principalelor funcţii psihice: atenţia, memoria, capacitatea de a judeca şi crea, scăderea randamentului şi calităţii activităţii.

Alte tulburări care aduc pacientul la psihiatru sunt cele legate de starea afectivă (dispoziţia): tristeţea prelungită, gândurile eu caracter sumbru permanent, lipsa de elan, dar şi veselia exagerată, nemotivată, sunt situaţii în care ajutorul psihiatrului se impune.

Tot în această categorie intră stările de nelinişte fără motiv şi teama de obiecte sau fiinţe inofensive prin ele însele în mod obişnuit, ca şi nervozitatea deosebită.

Stările de oboseală exagerate, deseori însoţite de tulburări importante ale somnului şi capacitatăţii de muncă vor face de asemenea obiectul consultului psihiatric.

Scăderea voinţei, incapacitatea de autocontrol, dependenţa de alcool, ca şi de alte droguri vor determina adresarea la medicul specialist.

Tulburările de sexualitate atât ale bărbatului (impotenţa, ejacularea precoce etc), cât şi ale femeii (dispareunia, frigiditatea, anorgania) pot beneficia cel mai adesea de contactul cu cabinetul psihiatric, ca şi dificultăţile de acomodare sexuală din cadrul cuplului familial.

Tulburările de comportament grave, stările de agitaţie, fugile fac de asemenea obiectul consultului psihiatric.

Nu în ultimul rând pot beneficia de ajutor psihiatric bolnavii cu ticuri, cei care se bâlbâie, copiii enuretici, sau cei cu somnambulism.

Unele boli cum ar fi ulcerul gastric şi duodenal, cardiopatia ischemică, hipertiroidia, spasmofilia, HTA, obezitatea au o importantă etiologie psihică şi pot primi în majoritatea cazurilor cel puţin o completare (dacă nu chiar un tratament complet) din partea psihiatrului.

Desigur, lista poate să continue şi să devină foarte detaliată, dar nu asupra acestui aspect dorim să insistăm, ci asupra faptului că în momentul de faţă psihiatria contemporană dispune de o paletă extrem de largă de tehnici şi mijloace de acţiune, care ajută la rezolvarea rapidă şi eficientă a unui mare număr de boli şi tulburări.

Cabinetul psihiatric nu poate fi nici ocolit nici neglijat ori de câte ori apare o tulburare psihică şi chiar atunci când aceasta nu este evidentă pentru pacient, dar există recomandarea unui medic de altă specialitate sau a medicului de familie pentru un consult de acest fel.

Boala psihică este o boală ca oricare alta, nici mai rea şi evident nici mai bună, necesitând totdeauna sprijin medical. Am văzut nu odată bolnavi care îşi agravează mult boala, încercând în afara oricărui sfat medical tot felul de tratamente nepotrivite, chiar contrarii celor care erau necesare, încercând să-şi domine tulburările „prin voinţă" sau diferite tehnici greu de urmat şi uneori nocive chiar şi pentru sănătos (diete absurde, Yoga, Zen...).

Sursa Imaginii - freedigitalphotos.net

---

Tag-uri: medic, boala, tratament

---

Categorie: Psihologie  - ( Psihologie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---