Accelerarea refacerii capacităţii de efort

Marile performanţe sportive, la care asistăm în prezent, sunt direct legate de creşterea cantitativă şi calitativă a antrenamentelor (numărul orelor de antrenament, volumul şi intensitatea efortului). A crescut numărul concursurilor. Fiziologic, parametrii funcţionali sunt în afara valorii medii, uneori la limitele capacităţilor funcţionale, limite ce frizează fiziopatologicul, în consecinţă o solicitare tot mai mare a organismului.

În asemenea situaţii, apare justificată şi imperios necesară accelerarea refacerii capacităţii de efort, pentru ca sportivul să facă faţă numeroaselor lecţii de antrenament şi pentru a răspunde cu succes noil or solicitări competiţionale. Fosfocreatina se reface în 30 minute, glicogenul după 2-3 ore, iar metabolismul proteinelor după 36-38 ore ş.a.m.d. în acest sens, colaborarea cu medicul şi biologul este obligatorie, pentru a stabili măsurile care se impun.

Refacerea presupune nu numai odihna (activă, pasivă, varianta intervalelor de odihnă între exerciţii între antrenamente, între concursuri) ci şi variaţia efortului în cadrul ciclului diurn, săptămânal, lunar, anual, olimpic.

Mijloacele practice trebuie să aibe în vedere natura şi clasificarea efortului (neuro-muscular, cardio-vascular etc.) pentru care se preconizează diferit aceste mijloace: psihoterapia, hidroterapia, masaj, oxigenare, aeroipnizare, medicaţia de refacere, alimentaţia, reechilibrarea hidroelectrolitică, etc. Aceste măsuri de refacere, pentru a fi eficiente, obligă pe sportiv la respectarea normelor de bază ale vieţii sportive, un regim corect de muncă şi de odihnă, şi evitarea exceselor de orice natură.

Raţionalizarea şi standardizarea mijloacelor de antrenament

Raţionalizarea şi standardizarea au un rol deosebit în antrenamentul sportiv ele fiind:

- măsuri cu caracter metodic folosite în scopul obiectivizării proceselor de antrenament şi concursurilor;

- măsuri ce aduc, dezvăluie şi inventariază mijloacele principale cu mare responsabilitate în formele de organizare şi pregătirea concursurilor;

- sunt factori care favorizează capacitatea de performanţă.

Raţionalizarea şi standardizarea se realizează în urma operaţiilor de cunoaştere a concursurilor cu desprinderea celor mai importante trăsături ale acestora. Acţiunea se desfăşoară în mai multe etape:

- inventarierea exerciţiilor (mijloacelor) atât a celor generale cât şi a celor specifice probei, disciplinei sportive;

- analiza probei, cursei concursului din punct de vedere fiziologic, al tipului de efort - caracterul efortului - precum şi al tipului de energogeneză care, stă la baza efortului;
evidenţierea calităţilor motrice combinate şi ponderea lor în pregătire;

- urmează raţionalizarea exerciţiilor care se-stabilesc în funcţie de coeficientul de solicitare şi de valorile maxime ale frecvenţelor cardiace.

Ţinând cont de aceşti parametri se face clasamentul exerciţiilor, care trebuie să arate şi categoria unde poate fi încadrat acesta, după care se alcătuieşte un alt clasament după utilitatea în pregătire. Luând exemplu din canotaj, A. Dragnea, arăta, în această privinţă, că 2 km alergare în tempo de 70-75% are o utilitate mai mică faţă de 3 reprize canotaj x 3 minute tempo de concurs (sau apropiat) cu 1 minut pauză între repetări (3 reprize x 3 minute).

Specialiştii în canotaj (Mociani Victor şi Răduţ Cornel), în strategia pregătirii canotajului feminin au analizat cursa de 1000 m din punct de vedere fiziologic şi al tipului de energogeneză care stă la baza acestei probe. S-a constatat: cursa durează în jur de 3'30" cu 90% efort în aerobioză şi 10% în anaerobioză, cu 3,7% efort alactacid şi 6,3% lactacid. Aceasta înseamnă că în pregătire ponderea calităţilor motrice reprezintă: 3,7% rezistenţă-viteză şi 6,3% rezîstenţă-forţă şi 90% rezistenţă. în continuare, ei au stabilit şi 5 zone de eforturi citate de A. Dragnea ca tempouri de lucru: R1 = tempouri de concurs, R2 = rezistenţa de forţă mai tare decât concursul, R3 = mai slab, 90-95% etc; până la R4, R5. Autorul ne prezintă ca o formă de raţionalizare şi standardizare, metoda corelaţiei statistice dintre două variabile: x — exerciţiul pregătitor şi y - performanţa în concurs. în baza acestei metode la probele de sprint — atletism din 120 de exerciţii pregătitoare s-a reţinut ca având un înalt grad de corelare cu proba de concurs numai 12 care a constituit, cum era şi normal, modelul operaţional de pregătire.

În final, standardizarea mijloacelor de antrenament presupune introducerea lor în toate structurile de antrenament.

sursa imaginii - freeschoolclipart.com

---

Tag-uri: performanta, exercitii, repaus

---

Categorie: Sport  - ( Sport - Archiva)

Data Adaugarii: 29 February '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---