FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 712
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Profesorul, o sursa de experienta pentru copii

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   egalitate   prescolari   educatoare   dezvoltare   nevoi speciale   discriminare   comunitate   dizabilitati   moral-civica   minoritati   tigani   marginalizare   drepturi   formare   copii cu ces   personalitate   cultura   deficiente   libertate   violenta  

All Tags

Famous Forum

 

Profesorul, o sursa de experienta pentru copii

 Q:   Intreaba despre Profesorul, o sursa de experienta pentru copii       
Profesorul, o sursa de experienta pentru copii În modelul tradiţional, profesorul este considerat o autoritate ce deţine adevărul şi care, în actul predării, îl împărtăşeşte şi elevilor. Şcoala incluzivă vede în profesor o sursă de experienţă pentru copii, care mediază între cunoaşterea valorilor culturii umane şi elevii clasei.

Educaţia incluzivă se adresează tuturor copiilor şi promovează ideea că şcoala trebuie să se schimbe şi să se adapteze elevului şi nu invers.Educaţia incluzivă garantează prin flexibilitatea sa pregătirea pentru viaţa socială şi profesională a tuturor elevilor cu/ fără deficienţă.

Beneficiul acestui tip de învăţământ rezultă din: eliminarea barierelor de învăţare, asigurarea şanselor egale tuturor elevilor, indiferent de sex, clasă socială, rasă, condiţie socială, etc., soluţiile efective, adaptate nevoilor de învăţare ale fiecărui elev, lucrul în echipă, cadrul didactic de la clasă şi cadrul didactic de sprijin, psiholog, consilier şcolar, logoped, medic şcolar, părinte, comunitatea.

Analizând atitudinea cadrelor didactice faţă de procesul de integrare a copiilor cu cerinţe speciale în şcoala obişnuită/de masă, distingem următoarele tipuri:
 Atitudinea de indiferenţă şi de neimplicare manifestată prin izolarea elevilor cu dizabilitate, conduita diferenţiată în relaţionarea cu elevii integraţi, evaluarea subiectivă, discriminarea în atribuirea sarcinilor, lipsa de tact, etc.
 Atitudinea de protejare exagerată manifestată prin diminuarea dificultăţii sarcinilor şcolare în comparaţie cu ceilalţi copii sau excluderea de la realizarea unor sarcini mai complicate(copiii cu dizabilitate integraţi deseneaza sau colorează, în timp ce restul elevilor din clasă rezolvă o sarcină specifică disciplinei din program)
 Atitudinea obiectivă şi echilibrată faţă de procesul de integrare şcolară manifestată prin profesionalism , interacţiunea, comunicarea şi antrenarea elevilor integraţi pe parcursul lecţiilor, în egală măsură, fără elemente discriminatorii, adaptarea la potenţialul lor de înţelegere şi acţiune, evaluarea corectă şi obiectivă, implicarea în toate activităţile clasei, cunoaşterea particularităţilor si a individualităţii fiecărui copil.
În timp, au început să apară anumite semnale privind schimbarea atitudinilor şi mentalităţilor cadrelor didactice, pornind de la o nouă filosofie a activitaţii educative, centrată pe fiecare copil, pe acordarea unor şanse egale, asigurarea progresului în ritm propriu, luarea în considerare a nevoilor şi dificultăţilor fiecărui elev în parte. Cadrele didactice din şcoala incluzivă trebuie să satisfacă o serie de cerinţe:
 Să accepte diversitatea elevilor din şcoală si să aibă o viziune clară asupra educaţiei integrate/incluzive;
 Să dezvolte şi să susţină în şcoală activităţi educaţionale în care elevii, profesorii şi părinţii să relaţioneze de pe poziţii egale, după principiul parteneriatului;
 Să susţină şi să încurajeze activităţile desfăşurate în echipe de specialişti şi să participe la activităţile de pregătire profesională în domeniul educaţiei integrate/incluzive;
 Să fie convinşi că toate problemele şi provocările generate de cerinţele speciale în educaţie ale copiilor integraţi au întotdeauna mai multe soluţii de rezolvare;
 Să creadă în rolul determinant jucat de părinţi în procesul integrării şcolare a copiilor lor;
 Să fie convinşi că riscul asumat în promovarea educaţiei integrate/incluzive nu este în zadar şi că se pot afla şi în situaţia unor nereuşite parţiale sau totale în procesul de integrare, dar care nu trebuie să-i descurajeze sau să-i dezarmeze;
 Să-şi asume rolul unor agenţi activi ai schimbării şcolii tradiţionale;
 Să admită ideea de integrare şi incluziune ca pe un scop fundamental în procesul de dezvoltare armonioasă a personalităţii copiilor cu cerinţe educative speciale;
 Să fie deschişi la dialog şi, în acelaşi timp, să fie un model sau un mentor pentru fiecare dintre elevii clasei;
 Să fie dispuşi să ofere ajutor oricărui elev din clasă şi să stimuleze elevii clasei în susţinerea lor reciprocă la activităţile de învăţare;
 Să demonstreze capacitatea de a prezenta conţinuturile specifice diferitelor arii curriculare în concordanţă cu cerinţele educative ale elevilor clase.

Nu în ultimul rând, cadrele didactice trebuie să formuleze obiective clare şi să le comunice elevilor, astfel încât toţi elevii, cu sau fără dizabilităţi sau cerinţe educaţionale speciale, să resimtă starea de siguranţă şi confort în şcoală, să se dezvolte ca persoane, să fie capabili să facă o alegere, să comunice şi să aibă sentimentul că aparţin unei comunităţi, să trăiască într-o lume în continuă schimbare şi să poată aduce contribuţii care să fie valorificate şi valorizate de ceilalţi membrii ai comunităţii.

Adevărata apropiere dintre un cadru didactic şi copii se realizează în momentul în care personalitatea pedagogică se suprapune complet cu personalitatea generală, comportamentul manifestat în cadrul profesional îmbinându-se în mod armonios cu cel desfăşurat în situaţiile obişnuite.

Având în vedere că învăţământul actual are un pronuntat caracter formativ, cadrul didactic trebuie să fie orientat spre adoptarea unor metode de lucru activ-participative, în cadrul cărora elevul să fie pus în faţa unor situaţii problematice care pot fi rezolvate prin eforturile proprii, să i se creeze posibilitatea de cercetare şi satisfacere a curiozităţii constructive, să descopere singur şi să aplice în mod creator setul de cunoştinţe şi deprinderi acumulate.

Şcoala incluzivă este deschisă unor situaţii stimulative, fiind mai flexibilă şi mai variată din punctul de vedere al ocaziilor de învăţare; actul învăţării nu mai este privit ca fiind ceva impus, ci capătă o serie de semnificaţii noi, datorită posibilităţilor de selecţie a tipurilor de învătare adaptate cerinţelor şi posibilităţilor fiecărui elev în parte.

Fiecare şcoală trebuie să-şi stabilească singură regulile, formele de recompensă şi sancţiune, respectând câteva principii de bază:

 Regulile şi aşteptările ar trebui să fie clare şi uşor de înţeles, să aibă un substrat pozitiv şi să ofere oportunităţi pentru recompense, să reflecte etosul şi cultura şcolii, să fie corecte şi acceptabile pentru profesori, elevi şi părinţi, să fie coerente, realizabile şi să fie elaborate în urma unei consultări cu elevii;
 Sancţiunile ar trebui să fie imediate şi să ofere şcolii posibilitatea de a reacţiona într-un mod adecvat faţă de un comportament nepotrivit, să includă proceduri cunoscute care să fie puse în aplicare atunci când copiii acţionează fără să se conformeze aşteptărilor şcolii;

 Recompensele trebuie să aprobe, să recunoască şi să încurajeze comportamentul corect şi rezultatele reale, să reflecte şi să contribuie la consolidarea etosului şcolii, să răsplătească şi să motiveze elevii, să încurajeze asumarea responsabilităţilor elevilor pentru propriile comportamente şi realizări.

Un argument în plus în favoarea promovării educaţiei incluzive şi a integrării elevilor cu cerinţe speciale în şcolile obişnuite este oferit de rezultatele experienţelor practice care susţin că absolvenţii şcolilor speciale prezintă mai multă lipsă de încredere în forţele proprii, diminuarea nivelului motivaţional, dezorientarea, absenţa intereselor şi a expectanţelor pozitive în activităţile cotidiene, obişnuinţa de a fi ajutaţi în permanenţă, imposibilitatea de a identifica alternative, de a opta şi de a lua decizii.

Cu certitudine şcoala este cea care contribuie la formarea capacităţilor cognitive şi de integrare socială, dar tot şcoala ne-a demonstrat că acceptarea diferenţelor poate fi un punct de pornire în valorizarea fiecăruia dintre noi.
Referinte:
1. Gherguţ, Alois, "Psihopedagogia persoanelor cu cerinţe speciale’’, Polirom, Iaşi, 2006
2. Marcu, V., Filimon, L.si alţi autori (2003), ’’Psihologie pentru formarea profesorilor’’, Editura Universităţii din Oradea, Oradea
3. Preda, V(coord.) (2000), Orientări teoretico-praziologice în educaţia integrată, Presa Universitară Clujeană, Cluj Napoca
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: profesor, experienta, sursa, copii, elevi, scoala, educare, autoritate, cultura, clasa



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :