FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 1,889
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Postmodernismul- Mircea Cartarescu- Poema Chiuvetei

Tag-uri Populare


literatura   poezie   roman   poet   scriitor   proza   nuvela   poem   comedie   comentariu   opera literara   drama   basm   teatru   romantism   roman realist   curent literar   gramatica   personaje   istorie   comunicare   prozator   filozofie   caracterizare   opera   balada   genul epic   genul epic in proza   procedeu stilistic   roman subiectiv   naratiune   autor   dramaturg   pastel   povestire   genul dramatic  

All Tags

Famous Forum

 

Postmodernismul- Mircea Cartarescu- Poema Chiuvetei

 Q:   Intreaba despre Postmodernismul- Mircea Cartarescu- Poema Chiuvetei       
Postmodernismul- Mircea Cartarescu- Poema Chiuvetei În succesiunea câtorva elemente actuale, între care modernismul, neomodernismul şi postmodernismul, întâlnim unele aspecte comune, constând în dorinţa autorilor de a se exprima altfel decât cei anteriori, de a da expresiei o încărcătură emotivă mai mare şi de a atrage cititorul la actul de creaţie.

Postmodernismul şi neomodernismul sunt două tendinţe apropiate şi în continuare. Referindu-ne doar la postmodernism, îi găsim însă şi câteva caracteristici aparte: încercarea de eliberare din conceptele canonice anterioare; caracterul narativ şi descriptiv al textului, apropiindu-ne prin aceasta de unele caracteristici ale prozei; elaborarea unei poezii în care autorul se adresează direct publicului; tendinţa de narare şi precizare , precum şi ancorarea poez iei în existenţa autorului.

Elementele de referinţă sunt luate din mediul casnic, respectiv obiectele de la bucătărie, unde „Chiuveta căzu în dragoste... iubi o mică stea galbenă..." Observăm tonul ironic, la mare distanţă însă faţă de iubirea fetei de împărat pentru Luceafărul eminescian. întreaga poezie se bazează pe multiple personificări, obiectele respective fiind din acelaşi domeniu: chiuveta confesându-se "muşamalei şi borcanului de muştar."

Peisajul însă nu devine abstract, ca în Luceafărul lui Eminescu, ci este strict bucureştean. Chiuveta se plânge unei stele, rugând-o - „nu scânteia peste fabrica de pâine şi moara Dâmboviţei". Această cerinţă este justificată prin abundenţa tehnicii -ele au la subsol „centrale electrice", lumina artificială concurând-o pe cea a stelei mici" - abia acum înţelegând de ce astrul ceresc devine mic, prin concurenţa becurilor terestre.

În continuare, întâlnim o invocaţie retorică „vidul chiuvetei şi sifonul ei", care „bolborosesc tot felul de cântece."

Observăm banalizarea imaginii, anume urmărită de poet pentru a contrasta avântul romantic al poeziei de dragoste de altădată. Dar evident că preferinţa rămâne a cititorului, care, probabil că are o reţinere când întâlneşte o „crăiasă a gândacilor de bucătărie" - imagine total antitetică faţă de o prefrumoasă fată din Luceafărul eminescian. La fel însă cum Hyperion nu răspunde invocaţiei acestei frumuseţi, steaua galbenă nu a răspuns chemării.

Aflăm şi motivaţia, care este cu totul alta decât renunţarea Luceafărului la nemurire, deoarece steaua „iubea o strecurătoare de supă / din casa unui contabil".

Iată cum schimbarea universului astral cu cel de bucătărie stârneşte nu doar nedumerirea, ci chiar o nuanţă ironocă. Iubirea însă este la fel de intensă ca în Luceafărul eminescian sau în Riga Crypto şi lapona Enigel, confirmată de versul „noapte de noapte se chinuia sorbind-o din ochi." Singurul element comun este întunericul sau problematizarea iubirii, fiindcă aflăm cum chiuveta începe să-şi pună întrebări cu privire la sensul existenţei şi obiectivitatea ei. Versul este sobru şi apelează la intelectul uman, de aceea putem deduce că ironiile anterioare, succesive, ale poetului urmăreau să ne convingă cum se banalizează în bucătărie un sentiment nobil ca iubirea, deoarece chiuveta îşi schimbă obiectul iubirii, la fel ca „gaura din perdea" care recunoaşte că „am iubit o superbă Dacie crem."

Finalul poeziei ne aduce la realitatea dezamăgirii umane din dragoste „am acum copii preşcolari / şi tot ce a fost mi se pare un vis." Îl subînţelegem pe autor, care, ca într-un teatru modern, a ales chiuveta şi steaua mică să participe la un joc amical, în timp ce poetul urmăreşte scena prin „gaura din perdea."
Încercând să facem un transfer de sensuri de la modul în care Mircea Cărtârescu prezintă obiectele din bucătărie până la realitatea umană de care el este dezamăgit.

Poema chiuvetei nu mai este doar o poezie greu descifrabilă sau postmodernistă, ci, ca într-un joc de cuvinte aparte, o mişcare a sensurilor din domeniul neînsufleţit în cel uman. Totul depinde de interpretare, de vreme ce autorul este apreciat la nivel european.


Tag-uri: poet



Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 08 November '11


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :