Definirea conceptului de simbolism si motivarea apartenentei lui G.Bacovia la acest curent

Aparut ca reactie la retorismul romantic si la impersonalitatea poeziei parnasiene, simbolismul este un curent literar ce se manifesta paralel cu impresionismul In pictura, In a doua jumatate a secolului al XIX-lea In literatura franceza, iar la noi odata cu activitatea lui Alexandru Macedonski de la cenaclul Literatorul. Avandu-i ca reprezentanti de talie europeana pe Baudelaire, Rimbaud, Paul Verlaine, Jules Laforgue, Maeterlink sau Rainer Maria Rilke, acest curent sta la baza poeziei moderne. In literatura romana, dupa etapa teoretizarilor reprezentata de Macedonski prin studii precum Poezia viitorului sau Despre logica poeziei, urmeaza o perioada de trecere de la romantism la simbolism prin po ezia lui Iuliu Cezar Savescu, Dimitrie Anghel sau stefan Petica, iar reprezentantul simbolismului autentic este George Bacovia.

Poezia simbolista se caracterizeaza In primul rand prin faptul ca nu mai transmite sentimente, ci stari pasagere, vagi, imprecise (angoasa, anxietate, plictis), prin tehnica sugestiei si prin simboluri. Se elimina din poezie anecdoticul, narativul si aspectele ce tin de viata imediata, iar temele frecvente sunt singuratatea, spleenul (stare de melancolie), evadarea/reveria (ca solutie pentru depasirea crizei morale), exotismul, parfumul (ca narcoza a durerii existentiale). Poetii simbolisti acorda mare atentie muzicalitatii, care nu se reduce doar la prozodie, ci presupune sonoritati eufonice, asonante, aliteratii, jocul consoanelor si al vocalelor. Totodata, ei elibereaza poezia de rigorile prozodice, preferand versul alb si versul liber. Nu In ultimul rand, principiul corespondentelor si preferinta pentru sinestezie reprezinta trasaturi esentiale ale acestui curent.

Desi este si autorul prozelor scurte cu titlul Bucati de noapte, principala vocatie a lui Bacovia ramane cea de poet prin cele cinci volume: Plumb, Scantei galbene, Cu voi, Comedii In fond, Stante burgheze. El este creatorul unui univers liric original prin tematica si prin recuzita tipic simbolista a cadrului citadin, limitat, angoasant, dar mai ales prin limbajul poetic, considerat de unii critici fie un exemplu de extrema simplitate, elementaritate, fie artificial.

Prezentarea comparativa a elementelor imaginarului simbolist (teme si simboluri)
Dintre poeziile primului volum, Plumb si Lacustra ilustreaza caracteristicile simbolismului, prin utilizarea simbolurilor, prin tehnica repetitiilor, prin semnificatia culorilor si prin dramatismul trairilor eului liric.

Tema ambelor texte este conditia poetului care nu se poate adapta unei societati meschine, artificiale, limitate, lipsite de aspiratii. De fapt, el Isi proiecteaza asupra universului exterior trairile, foloseste cadrul ca pretext pentru comunicarea angoaselor. Din aceasta perspectiva, titlurile sunt sugestive: Plumb trimite la spatiul Inchis, apasator, la existenta mohorata, lipsita de posibilitatea Inaltarii, a idealului, iar Lacustra sugereaza izolarea de lume, In virtutea etimologiei cuvantului care desemna o locuinta construita pe apa de omul preistoric din cauza ca se simtea expus pericolelor.

Mesajele ambelor poezii se organizeaza In jurul unor simboluri: „cavoul" si „plumbul" In prima poezie, „ploaia" si „locuinta lacustra" In cea de-a doua. Cavoul si apa surprind asadar cadrul spatial apasator, In care eul poetic se simte claustrat, izolat. Elementul temporal apare doar In Lacustra („De-atatea nopti aud plouand"), dar descrierile din Plumb transmit sugestia nocturnului: „Dormeau adanc sicriele de plumb".

Relevarea particularitatilor structurale, stilistice si prozodice ale celor doua texte
Desi In ceea ce priveste structura textele sunt diferite, atat cele doua catrene ale poeziei Plumb, cat si cele patru ale poeziei Lacustra se remarca prin simetrie, prin posibilitatea delimitarii unor secvente poetice. Astfel, primul text este construit pe baza termenului „plumb", repetat In sase din cele opt versuri, iar cele doua strofe corespund celor doua planuri ale realitatii: prima strofa reprezinta realitatea exterioara, cu toate elementele ei (cimitirul, cavoul), iar strofa a doua are In vedere realitatea interioara, prin trimiterea la motivul iubirii. In Lacustra, simetria reiese din reluarea In final a primului catren, constructie Inchisa tipic simbolista, numita refren. Un asemenea mijloc genereaza muzicalitate si subliniaza monotonia resimtita de poet, apasarea, existenta cenusie, izolarea In spatiul comun si mediocru.

Elementele decorului din Plumb (sicriele, florile, coroanele) sunt toate accesorii funerare ieftine, tipice pentru societatea mediocra, asa cum sugereaza si metaforele „flori de plumb", „coroane de plumb". De asemenea, sentimentul de angoasa este accentuat si de imaginile vizuale structurate In jurul culorii gri. De altfel, si In Lacustra, universul este tot cenusiu, atmosfera generata de ploaia care cade continuu. Se stie ca poetul are o perceptie deosebita a culorilor In poezie: „Fiecarui sentiment Ii corespunde o culoare". Simbolul culorilor devine asadar un mijloc sugestiv pentru realizarea corespondentelor dintre trairile sufletesti si decorul exterior. Culorile nu mai alcatuiesc In poeziile bacoviene un miraj optic, ci functioneaza ca niste semnale psihologice ale sufletului eului liric, traumatizat de o realitate brutala.

Daca In Plumb termenii sunt grupati In jurul ideii de moarte, sugerata de imaginea cavoului, Lacustra are In centru elementul acvatic, surprins printr-o serie de cuvinte din acelasi camp semantic: „scanduri ude", „val", „mal", „ploaie". Este stiut faptul ca simbolistii vad In apa un element distructiv, care erodeaza, prin urmare se sugereaza si aici prezenta mortii.

Dintre motivele tipic simboliste, In ambele poezii apar somnul si singuratatea. Somnul, prin ruperea de lumea reala, diurna atrage din nou sugestia mortii: „Dormea Intors amorul meu de plumb" / „si parca dorm pe scanduri ude".
De asemenea, eul liric se dedubleaza, Isi priveste trairile ca un spectator, dar solitudinea transmite senzatia de golire interioara: „Stam singur..." {Plumb) I „Sunt singur" {Lacustra). In singuratate, sufletul poetului devine trist, nelinistit, stare agravata si de realitatile deprimante ale existentei (noaptea, ploaia, melancolia), ceea ce genereaza acea stare ciudata, numita de simbolisti spleen.

Poetul apeleaza la sinestezie, deci la transferul Intre simturi: el Isi vede amorul „dormind Intors", „Isi aude" frica prin „tanguirea" materiei, o percepe tactil sub forma umezelii: „Aud materia plangand" / „si parca dorm pe scanduri ude".
Apartenenta textelor la simbolism se releva si la nivel fonetic prin frecventa vocalelor Inchise „o", „u", „I" ce accentueaza depresia. La nivel prozodic, ambele texte au ritm iambic, iar masura si rima variaza: In Plumb, rima este Imbratisata si masura de zece silabe, In timp ce In Lacustra lungimea versurilor se reduce la opt silabe, iar rima difera de la o strofa la alta, conferind poeziei o muzicalitate interna decadenta.

Exprimarea unei opinii privind relatia dintre eul liric si imaginarul poetic
O posibila salvare a sufletului este sugerata In ambele texte prin doua elemente: metafora „aripi de plumb", In Plumb, care transmite la ideea unei posibile Inaltari, a unui zbor, dar esuat, si „podul de la mal" In Lacustra, singura cale de comunicare cu lumea, dar care devine imposibila: "mi se pare /Ca n-am tras podul de la mal".

Incheiere

Prin tematica, muzicalitate si cromatica, dar si prin manipularea conventiilor specifice curentului, Plumb si Lacustra confirma statutul lui George Bacovia de reprezentant al simbolismului romanesc autentic.

---

Tag-uri: simbolism, poezie

---

Categorie: Comentarii  - ( Comentarii - Archiva)

Data Adaugarii: 15 November '11

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---