FamousWhy
ROM
Biografii, Celebritati, Vedete Vacante de vis, Destinatii, Regiuni Articole, Referate, Comentarii Download programe software FamousWhy Lucruri faimoase Forum Submit Content
|


Referate


Statistics:
Visits: 733
Votes: 0
Fame Riser
          
Fame Rank
N/A
Fame Riser
create pool

Articole


Intreaba despre Orientarea catre o continua dezvoltare profesionala a scolii

Tag-uri Populare


educatie   scoala   familie   educare   societate   copii   integrare   democratie   elevi   gradinita   rromi   profesori   invatamant   incluziune   parinti   comportament   egalitate   prescolari   educatoare   dezvoltare   nevoi speciale   discriminare   comunitate   dizabilitati   moral-civica   minoritati   tigani   marginalizare   drepturi   formare   copii cu ces   personalitate   cultura   deficiente   libertate   violenta  

All Tags

Famous Forum

 

Orientarea catre o continua dezvoltare profesionala a scolii

 Q:   Intreaba despre Orientarea catre o continua dezvoltare profesionala a scolii       
Orientarea catre o continua dezvoltare profesionala a scolii Motto:
"Educaţia numai atunci este eficace,
cînd tratează pe fiecare conform cu natura sa
şi când dă fiecăruia hrana mentală de care el are nevoie.
"
Petre Ştefănescu Goagă

În literatura pedagogică actuală se foloseşte din ce în ce mai mult conceptul de ameliorare/dezvoltare şcolară (school improvement), care presupune: „orientarea către acţiune şi o continuă dezvoltare profesională a şcolii, schimbări concrete în curriculum, parteneriat activ cu alte şcoli sau instituţii comunitare, deschidere spre trebuinţele reale ale elevilor şi comunităţii, crearea unui mediu şcolar favorabil înţelegerii şi acceptării celorlalţi colegi de şcoală, indiferent de cultura, experienţa sau potenţialul de învăţare al acestora” (Stol l şi Fink, 1996).

Practica şcolară în domeniul educaţiei incluzive a demonstrat faptul că rezolvarea problemelor pe care copiii le întâmpină în procesul instructiv-educativ determină o analiză pe mai multe planuri a problemelor de învăţare, în raport cu orientarea şi perspectiva de abordare a acestor probleme. Astfel, în funcţie de valoarea individuală şi socială a experienţelor de învăţare, de importanţa grupului şcolar pentru integrare, de percepţiile şi reprezentările sociale asupra rolului şcolii într-o societate sau comunitate, putem identifica următoarele perspective:

- perspectiva individuală pune accentul pe identificarea şi evidenţierea problemelor specifice de învăţare ale fiecărei categorii de copii cu cerinţe educaţionale speciale, pe efectele negative ale etichetelor nosologice aparţinând diagnosticului medical şi psihopedagogic care activează la cadrele didactice, colegii de clasă, părinţi sau alte persoane din societate o serie de prejudecăţi şi stereotipuri atitudinale, comportamentale şi chiar verbale, periclitând buna relaţionare şi comunicare între toţi actorii actului educaţional. În situaţia acceptării educaţiei incluzive sau în cazul activităţilor educative cu un elev care prezintă o serie de cerinţe speciale sub raportul potenţialului său de învăţare sau profesionalizare, fiecare specialist este responsabil de o reevaluare a atitudinilor şi prejudecăţilor sale faţă de această nouă experienţă, astfel încât el trebuie să trateze elevul cu cerinţe speciale nu ca pe un elev inferior celorlalţi din clasă, ci ca pe un elev „altfel decât sunt ceilalţi”, acordându-i aceeaşi atenţie şi valoare ca oricărui alt elev din clasa respectivă;

- perspectiva de grup se referă la relaţiile elevului cu ceilalţi colegi de clasă şi la metodele de rezolvare în grup a problemelor de învăţare sau la modalităţile de intercunoaştere între elevii cu cerinţe educative speciale şi ceilalţi elevi din clasă, ca o condiţie a acceptării şi recunoaşterii reciproce a valorii lor în grupul din care fac parte;

- perspectiva curriculară evidenţiază unele aspecte referitoare la flexibilizarea conţinuturilor şi adaptarea mijloacelor de învăţare, asigurarea eficienţei învăţării pornind de la particularităţile individuale ale fiecărui elev, rezolvarea dificultăţilor de învăţare prin folosirea unor tehnici specifice învăţământului incluziv (învăţare interactivă, negocierea obiectivelor, modalităţi de sprijinire a elevilor la orele de curs sau în afara lor prin intermediul profesorilor de sprijin, profesorilor itineranţi, profesorilor consultanţi sau al unor elevi din clasă, evaluare continuă etc.). Această perspectivă porneşte de la premisa că orice copil poate întâmpina dificultăţi în şcoală, iar rezolvarea curentă a acestor dificultăţi constituie o modalitate de ameliorare a procesului de predare-învăţare şi crearea unor condiţii de pregătire mai bune pentru toţi elevii.

Având în vedere perpectivele anterior enumerate şi considerând învăţarea ca fiind un fenomen dinamic şi complex, putem menţiona o serie de elemente definitorii ale strategiilor învăţării interactive:
- valorificarea experienţelor zilnice ale elevilor prin crearea unor situaţii/scenarii-tip: fiecare elev poate avea o experienţă diferită cu privire la unul şi acelaşi eveniment/fenomen, care poate fi împărtăşită şi celorlalţi colegi;
- valorificarea cunoştinţelor anterioare ale elevilor în desfăşurarea lecţiilor noi şi rezolvarea unor sarcini de lucru în perechi sau grupuri mici;
- utilizarea situaţiilor de joc în învăţare (jocul de rol, dramatizare, jocul didactic etc.);
- folosirea problematizării pe secvenţe didactice şi aplicarea practică a rezultatelor prin anumite metode şi procedee de expresie- desenul, povestirea, lucrul manual, modelajul etc;
- rezolvarea creativă a conflictelor în clasă, colaborarea cu familia şi valorificarea resurselor din comunitate ca tehnici de sprijinire a învăţării, predării şi evaluării;
- implicarea elevilor în activităţi ce presupun cooperare pentru rezolvarea unor probleme şi unde pot învăţa să asculte, să negocieze şi să accepte opinia sau părerea celuilalt, indiferent de statutul sau rolul pe care îl deţin în grupul respectiv.

Abordarea unor strategii de succes în activităţile didactice destinate elevilor cu dizabilităţi, cu dificultăţi de învăţare sau de adaptare şcolară presupune parcurgerea următoarelor etape:
- cunoaşterea şi evidenţierea evoluţiei în procesul de învăţare al fiecărui elev, folosind un sistem longitudinal de înregistrare a randamentului şcolar;
- identificarea elevilor ce întâmpină dificultăţi sau care nu reuşesc să facă faţă exigenţelor programului educativ din şcoală;
- diagnosticarea elevilor cu dizabilităţi sau cu dificultăţi de învăţare (de ce natură sunt dificultăţile, care sunt disciplinele unde apar aceste dificultăţi, nivelul de interes, lacunele în cunoştinţe etc.);
- depistarea complexului cauzal care a determinat apariţia dificultăţilor de învăţare (prezenţa unor deficienţe, mediul familial, probleme de adaptare, tulburări de comportament, eşec şcolar repetat);
- proiectarea unui curriculum diferenţiat şi personalizat, în funcţie de situaţiile şi problemele identificate;
- desfăşurarea unui proces didactic activ, formativ, cu accent pe situaţiile motivaţionale favorabile învăţării şi pe evaluarea formativă;
- colaborarea cu specialiştii din cadrul serviciilor de sprijin, consiliere şcolară şi antrenarea familiei.

Organizarea activităţilor didactice, inclusiv cele din domeniul terapiei educaţionale, se bazează pe un proces de proiectare didactică (acţiune de anticipare şi prefigurare a unui demers educaţional care să poată fi operaţionalizat în practică) ce se realizează în mai multe etape şi cuprinde mai multe niveluri de proiectare. În funcţie de perioada de timp pentru care se realizează proiectarea, putem identifica (Vlăsceanu, 1988):
- proiectarea globală, care are ca referinţă un ciclu de instruire sau un an şcolar, operează cu obiective, conţinuturi şi criterii de evaluare mai largi şi se concretizează în elaborarea planurilor de învăţământ şi a programelor analitice (pentru fiecare disciplină/obiect de studiu); creează cadrul, limitele şi posibilităţile proiectării eşalonate;
- proiectarea eşalonată, care constă în elaborarea programelor de instruire specifice unei discipline pe trei planuri temporale: anul şcolar, semestrul şcolar şi ora şcolară.

În activităţile cu elevii care prezintă în special dizabilităţi mentale/intelectuale, proiectarea globală şi eşalonată trebuie să aibă un caracter mult mai flexibil, având în vedere că se realizează şi în funcţie de diagnosticul şi prognosticul evoluţiei acestora pe termen scurt şi pe termen lung; în acelaşi timp, proiectarea activităţilor didactice pentru această categorie de elevi prezintă un grad de relativitate mai mare, existând posibilitatea revizuirii proiectării iniţiale în funcţie de ritmul recuperării şi de gradul de asimilare a cunoştinţelor şi deprinderilor evaluate, după o anumită perioadă de timp.

Deschiderea şcolii faţă de cerinţele tuturor categoriilor de copii şi ale comunităţii conferă instituţiei şcolare rolul de componentă fundamentală a sistemului social, aptă să răspundă concret imperativelor de moment ale evoluţiei din societatea comtemporană şi să rezolve o serie de probleme referitoare la nevoile de acceptare/valorizare socială a fiinţei umane şi la capacitatea fiecărui individ de a se adapta şi integra cât mai bine într-o societate aflată în continuă transformare.
sursa imaginii : freeschoolclipart.com


Tag-uri: educare, dezvoltare, scoala, orientare, societate, cultura, proces-educativ



Categorie: Educatie  - ( Educatie - Archiva)

Data Adaugarii: 19 December '07


Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :