Epoca marilor descoperiri geografice a deschis burgheziei europene un câmp larg de acţiune. Deoarece pe noile pământuri descoperite se putea ajunge numai pe calea mărilor şi oceanelor, nevoia de nave creşte considerabil, construcţiile navale se dezvoltă puternic şi tind să se transforme într-o adevărată industrie.

Începând cu secolul al XV-lea intervin progrese importante în construcţia navelor cu vele, vizând sporirea volumului încărcăturii, îmbunătăţirea calităţilor nautice şi creşterea siguranţei navigaţiei. Cresc dimensiunile şi capacitatea navelor, bordurile devin mai înalte, pescajul mai mare, iar stabilitatea mai bună.

Necesitatea asigurării rezistenţei construcţiei navei a condus la dezvoltarea osaturii longitudinale. Tipul constructiv d e navă care însumează îmbunătăţiri este galionul, destinat negoţului şi galionul de linie, utilizat mai întâi de portughezi şi apoi de spanioli în bătăliile navale. Performerele acestei etape sunt galioanele „Great Harry” şi „Le Grand Francois”.

Strâns legată de dezvoltarea forţelor de producţie şi de condiţiile social-politice din ţările române, în aceeaşi etapă istorică se poate semnala apariţia cunoscutelor pânzare moldoveneşti din timpul lui Alexandru cel Bun şi Ştefan cel Mare, corăbii rapide şi uşoare, cu un singur catarg, utilizate pentru a face negoţ în porturile Mediteranei.

Începând cu secolul al XVII-lea evoluţia construcţiilor navale conduce la apariţia navelor de linie pentru necesităţile militare ale puterilor maritime.
Unul din prototipurile etapei este considerată nava „La Couronne”, construită în decurs de 10 ani. Navele de linie, specifice acestei perioade sunt nave cu trei punţi şi cu vele dispuse în trei etaje: velele inferioare, gabiere şi vele superioare. Numărul vergilor şi velelor devine din ce în ce mai mare, iar spre sfârşitul secolului al XVIII-lea se poate vorbi de adevărate piramide de vele.

Pentru transmiterea ordinelor şi menţinerea legăturii între navele de linie se conturează ca un tip de navă velier bine definit, fregata.
În flotele de război au apărut şi alte tipuri de veliere de dimensiuni şi puteri reduse (din rândul cărora se menţionează bricul, care este o navă cu două catarge, prevăzută cu vele pătrate şi cu bompres), brigantina, incendiatoarele, bombardierele, etc.

Odată cu lansarea la apă la Baltimore în anul 1832 a navei „Ann McKim”, se conturează caracteristicile celui mai rapid tip de velier, adică cliperul. Cliperele foloseau o bogată velatură mixtă, velele pătrate fiind completate cu vele triunghiulare, denumite focuri.
Deschiderea Canalului Suez şi progresele navelor cu aburi au pus capăt scurtei dar strălucitoarei perioade a cliperelor.

Articol scris de : Alexandru Pintilie

---

Tag-uri: nave, ambarcatiuni, antichitate, vele, navigatie

---

Categorie: Arhitectura Navala  - ( Arhitectura Navala - Archiva)

Data Adaugarii: 01 July '08

---

Adaugati un link spre aceasta pagina pe blog-ul, site-ul sau forum-ul Dvs. :

---